Doru Emanuel Iconar

Teo,

O nouă reușită. Mi-am permis o modificare minoră, m-am jucat cu versurile, sper că nu te superi prea tare.

la margine de cer
...liniștea se cațără pe mine

în unduirea sufletului
umblă cuvintele

prin gura clopotului
aceleași duminici pornite
împotriva răului

lângă poarta lui Dumnezeu
se rostuiește ruga


Cu prietenie

Doru Emanuel

Da, am mers pe ideea de haiku. Poemul poate deveni haiku printr-o modificare minoră:

„Trăiri intense –
noaptea îți dăruiește
mănunchiuri de vise”

Trăiri intense –
noaptea îți dăruiește
Vise, mănunchiuri

Ucenicul își doreste ca peste câțiva ani să reușească dar acum claritatea ideilor mă caracterizează.
Mulțumesc pentru sfaturi, pentru vizită. Nu mă așteptam, recunosc dar vă aștept cu bucurie, oricând, la orice text.

Doru Emanuel

Teo,

Așa cum ne-ai obișnuit pornind de la o ideea e simplă, ai construit o viziune elegantă despre trecerea prin timp. O reușită care transmite cititorului emoții intense. Multe ar fi de spus. Popas plăcut.
Am remarcat strofa a doua:

\"și voi călători liniștit
dincolo de ani până când
fiul meu va trece prin mine -\"

bineînțeles finalul:

singura poartă deschisă
mâine
spre altă naștere...\"

cu prietenie

Doru Emanuel

Teo,

N-am rezistat tentației de a citi versurile pe îndelete deși discursul poetic n-are nimic epatant. De ce? Sunt pur și simplu atât de sincere încât lasă urme în mintea celui ce le străbate frumusețea. Ca de obicei un final bun.
tristețea acoperă o buză
gura se umple de lacrimi

\"nicio umbră nu răcorește
îndeajuns pașii care trec
pe lângă siluetele evadate
din pământ
deși fuga de trup
se măsoară în bătăi
de clopot
și indiferența în tăcere...

tăcerea vine din două sensuri\"

Cu prietenie

Doru Emanuel

Întotdeauna mi-a plăcut să privesc în lungul unor astfel de texte, mă fascinează să mă uit în dreapta sau în stânga, să-mi compar coppilăria, trăirile proprii cu ale celor dimprejur. „Camera mea de joacă”, tapetată cu constelații și planete are locuri libere.
Să nu vă treacă „întoarcerile în timp”. Sunt plăcut popas.

Doru Emanuel

Un discurs de conversație obișnuită, nepoticnit, discret, un text care ne prezintă istoria „personalǎ” a un copil ce-și descoperă părintele, un tata închis în propria durere, un subiect de oriunde dar spusă cu suficient talent încât să te urmăresc la viitoare texte.

Doru Emanuel

(153) într-adevăr „poznaș”;

(155), posibile răspunsuri la nemulțumiri:

„De ce nu putem ști niciodată adevărul total, absolut, despre psihicul, despre purtarea ființei care ne interesează, la care ținem, de care ne simțim atașați?”

Poate pentru că majoritatea nu își doresc „adevărul total, absolut” în realitate”!

„De ce suntem astfel făuriți,nevoiți, ca să trebuiască să ne ascundem fapte și gânduri nedemne?”

Alegem nu suntem făuriți să ne ascundem faptele și gândurile.

Se poate altfel? Da, categoric!

(156) Amar medicament!

(157) Ne pedepsim singuri, nu trebuie s-o facă Domnul. Părerea mea.

Doru Emanuel

Pitoresc și emoție cuprinse într-o potrivită exprimare. Plăcut popas în satul lui badea Nicolae.
Dar cu amnarul lui Luca Nemeș ce s-a întâmplat?

Dorulet

O poezie construită frumos, cuvinte simple, imaginile de o delicatete rară, suflet, un final bun, câteva argumente pentru a citi această poezie.

cu buza sprijinită de icoană
mă strigă
rânduind în gând
fiecare duminică
prin care o să trec

pe drumul ostenit de umbre
nu mai calcă nimeni

în duminica fără nume

cuvântul despică o rugă
doamne, ia-mă lângă tine!

Cu prietenie

Doruleț

Am savurat legenda Dragobetelui și a sfântului Valentin. Acea parte mi s-a părut extrem de interesantă, poate pentru că sunt mare amator de legende.
Proza dumneavoastră este organizată inteligent în jurul unor întâmplări desprinse dintr-o realitate trecută, dar nu uitată. Text este captivant, imaginile simple dar puternice, cele câteva personaje bine conturate, un final foarte bun, logic. O proză plăcută, ușor de citit. M-a convins să vă urmăresc aparițiile.

Doru Emanuel

Episodul 3 - Cutremurător, amar!

Un text mai amar nu mi-a fost dat să citesc. Tandrețea, sensibilitatea, visarea din scrierile anterioare „Extravaganțelor” au dispărut. Proza ta a devenit un amestec captivant de imagini, comparații, forme și culori, stări, confesiune, joc și gravitate, forță și durere. Tonusul este viguros, extrem de viu. Textul bine construit. Imaginile puternice crează o atmosferă de un colorit dur. Scena de la policlinică este de un realism răscolitor. Pur si simplu doare, sperie.
Personaje foarte bine creionate. Am remarcat personajul „doctoresei”. Doamne, ce nume le mai găsești. Cosânzeana Parastas!!! Esti mortal! Să alături cele două cuvinte, numele de Cosânzeana, frumoasa, frumoaselor din povești cu Parastas, ba să îi spui unui medic „Parastas”, ce să spun, este uimitor! Ironie la cub!
Manifestările Melcului au o spectaculozitate aparte, captezi imaginația de fiecare dată, aici ești cel mai bun. Părerea mea.
Reușești să menții interesul de la început până în final și în acest episod ceea ce este foarte dificil. Textul e bun, puternic.
Aștept cu sufletul la gură evenimentele viitoare. Felicitări!

Cu prietenie

Doru Emanuel

„Bobocul” mulțumeste din suflet pentru cadou, așa consider gândurile dumneavoastră lăsate aici.
Deși de puțin timp scriu aceste mici poeme, recunosc îmi plac, sunt o provocare. Le consider și eu, când sunt bine scrise, bijuterii literare. Cu ajutorul Domnului, sper să reușesc într-o zi să dăruiesc și eu câteva.

Doru Emanuel

iar cu fiecare prezență a ta pe această pagină reușesti să-mi dăruiești „mănunchiuri” de cuvinte calde. Mulțumesc.

Doruleț

Domnului Emil Iliescu

Aveți dreptate, tărâmul nopții este cel în care ne putem împlinii visele oricât de nebunești dar oare scrisul nu se apropie de acest spațiu?
Mulțumesc pentru cuvinte. Mi-au înfrumusețat ziua.

Doru Emanuel

Doamnei Tincuța


Delicată trecerea dumneavoastră dar plăcută aidoma versurilor pe care le dăruiți tuturor.
Mulțumesc pentru trecere. Vă aștept și la următoarele încercări.

Doru Emanuel

Prietene Teo

Nu știu încă dacă va fi un adio, cel puțin o perioadă poate voi lipsi. Mulțumesc pentru aprecieri. Mi-ar fi greu fără prietenie constantă pe care mi-o arăți. Nu știu ce am făcut s-o merit dar îți sunt recunoscător.

Doruleț


Domnule Nicolae Tomescu

Aveți dreptate, este sărutul între frați, căci cine a protejat sub haina-i rece micul ghiocel dacă nu iarna?
Vă mulțumesc că v-ați oprit la micul meu poem. Vă mai aștept.

Cu prietenie

Doru Emanuel


Domnul Emil Iliescu

Ați citit corect gândul meu, iarna ne spune adio dăruindu-ne minunea unui ghiocel. Vă mulțumesc pentru semnul lăsat la un text care este departe ca valoare de fantezia, pitorescul și sensibilitatea prozelor dumneavoastră.
Sunteți oricând binevenit.

Doru Emanuel

Răspuns:

Nu mi-a trecut prin minte să spun domnul Emilian că scrie platitudini, dimpotrivă. Îmi face mare plăcere să trec pe pagina dânsului după ce lecturez versuri care nu-mi spun nimic. Cel puțin eu mă simt bine aici. Dacă comentariul meu a părut jignitor îmi cer scuze domnului Emilian, sincere. Ieri am fost într-o stare prea puțin veselă, de aceea poate confuzia comentariului meu. Încă o dată, cer scuze și sper ca domnul Emilian să le accepte. Cât despre respect, este sigur printre persoanele care au câștigat respectul meu.

Doru Emanuel

„există momente de singurătate cumplită” și există momente când citești un poem ca acesta și-mi spun că
„m-a salvat într-o zi de la înecul” în platitudini:

„și eu nu uit oamenii care mi-au făcut
bine la un moment dat”

Versurile car emi s-au lipit de suflet:

„există momente de singurătate cumplită de care ar trebui să-mi fie frică
de care mi-e frică
momente în care aud tot ce se întîmplă în mine
inima se face mică și se ascunde sub coaste
sîngele curge rar tot mai rar tot mai rar nu mai curge deloc
mă întreb simplu dacă mai prind ziua de mîine
dacă sting lumina se aprind oamenii îi văd ca neoanele din herăstrău
merg la braț cu inima mea încerc să-i arăt orașul acesta”

„Nimic n-are sens” într-adevăr.

Doru Emanuel

Doamnei Dana Mușat

Răspuns la părere

Încep mulțumindu-vă pentru trecerea prin textele mele. Da, sunt și texte copilăroase, scrise la opt, nouă ani, dar le-am postat numai pe acelea premiate la diferite concursuri, publicate în cărți sau diverse reviste. Acum am 13 ani.
Prefer să scriu povești, basme. Par ușor de scris dar e dificil să captezi atenția unui pici împărțită între desene animate, jocuri pe calculator sau alte minunății la îndemână. Iar limbajul trebuie să fie limpede, să curgă ușor, fără încărcături inutile, mesajul clar. Nu este ușor, dar si mai greu este să-i faci pe adulți să accepte aceste texte ca fiind „serioase” de aceea postez foarte rar.
Vocabularul probabil se datorează lecturilor făcute, inclusiv cele zilnice de aici. Am deja o vechime de doi ani pe site.
Ideile, nu știu să raspund, de unde îmi vin. Îmi pare rău.
Dacă scrieți basme nu vă îndepărtați de genul fantastic, deci vă va fii la îndemână. Îmi place genul Fantasy sau SF.

Răspuns la întrebare:

Despre „Misterul diamantelor” trebuie să precizez că textul a fost scris pentru un concurs de creație literară ce se desfășoară anual în Franța de unde și numele de origine franceză.
Numele personajelor le-am ales gândind la caracterului personajelor, pasiunile lor, dar să fie și întâlnite în mod curent. Ex. Pierre, fiul polițistului de la bancă ar putea fi oricare din milioanele de copii din Franța care face o boacană din motive aparent de neînțeles.
Sper că am dat răspunsuri satisfăcătoare. Dacă mai aveți întrebări, răspund cu cea mai mare plăcere, după puterile mele.

Cu stimă
Doru Emanuel

Teo,

Șlefuită la maxim, curată, o construcție zveltă ce transmite cititorului emoții, întrebări, nimic calp. Versuri pe sufletul meu. Sincer, am fost uimit. Ce să spun de final?! Începutul este și el bun.

\"Doamne, e prea multă
umbră sub gesturi
vreau un egal
arată-mi cum să
cântăresc adevărul\"
cu prietenie,

Doru Emanuel