bună dimineața ești în gara de nord

ma simt ca intr-un ambuteiaj. nu stiu pe cine sa dau vina, pe autor sau pe mine. textul sufera la capitolul inspiratie, pe alocuri pare contrafacut. este foarte lizibil, dar are unele pasaje tocite: inima care se ascunde sub coaste, mi s-a parut un bluf, cautam ceva mai datator de speranta, o deplasam mai departe de locul ei de bastina, o trimiteam cu metroul la dumnezeu, en fin.
finalul mi se pare banal, un om care se compune si se descompune, o armata care se reorganizeaza in speranta ca cineva ii va oferi un ajutor pentu achizitionarea produselor de stricta necesitate: paine, ulei si proasoape curate.
un lucru ramane clar, acest text propune o alternativa, e un fel de scriitura care imbina tragicul cu absurdul. problema e ca scartie pe alocuri. se putea si mai bine, asta e concluzia.
foarte amical

„există momente de singurătate cumplită” și există momente când citești un poem ca acesta și-mi spun că
„m-a salvat într-o zi de la înecul” în platitudini:

„și eu nu uit oamenii care mi-au făcut
bine la un moment dat”

Versurile car emi s-au lipit de suflet:

„există momente de singurătate cumplită de care ar trebui să-mi fie frică
de care mi-e frică
momente în care aud tot ce se întîmplă în mine
inima se face mică și se ascunde sub coaste
sîngele curge rar tot mai rar tot mai rar nu mai curge deloc
mă întreb simplu dacă mai prind ziua de mîine
dacă sting lumina se aprind oamenii îi văd ca neoanele din herăstrău
merg la braț cu inima mea încerc să-i arăt orașul acesta”

„Nimic n-are sens” într-adevăr.

Doru Emanuel

pentru doru emanuel

draga doru tu sti cat te apreciem noi
si cat tinem la tine de aceea ma vad acum nevoit sa-ti spun
cateva lucruri care sper eu nu o sa te supere ci o sa te faca sa meditezi
eu la varsta ta nu as fi indraznit sa spun unui poet de calitatea lui emil si de varsta lui urmatorul text :
„există momente de singurătate cumplită” și există momente când citești un poem ca acesta și-mi spun că
„m-a salvat într-o zi de la înecul” în platitudini:

„și eu nu uit oamenii care mi-au făcut
bine la un moment dat”

nu ca nu ai avea dreptate insa nu se cade adica nu ai caderea
de aici transpare din partea ta tupeu suficienta de sine riscul unei
plafonari timpurii eu cred ca e un mare privilegiu sa poti la varsta ta sa sa scrii aici intre atatia oameni mari sa vezi sa iei aminte sa inveti
pentru ca eu inca mai cred ca esti la o varsta a acumularii si inca ceva
eu personal nu as indrazni sai spun lui emil ca scrie platitudini
sa nu confunzi tupeul cu indrazneala cu alte cuvinte
dincolo de talent si inzestrarea pe care o ai de la natura si de care noi ne bucuram si ne minunam cred ca exista niste praguri care tin de condescententa
si respect sper ca intelegi ce vreau sa zic
hai sai lasam pei cei mai batrani si pe cei mai incercati in razboaie sa-i zica lui emil ca scrie platitudini
cu drag mircea

emil scuze
nu tzi-am luat apararea pentru ca nu e cazul
vreau sa-l ajut pe doru sa nu cada in patima
iubirii prea mari pentru sine si nu atat de timpuriu
merci

Răspuns:

Nu mi-a trecut prin minte să spun domnul Emilian că scrie platitudini, dimpotrivă. Îmi face mare plăcere să trec pe pagina dânsului după ce lecturez versuri care nu-mi spun nimic. Cel puțin eu mă simt bine aici. Dacă comentariul meu a părut jignitor îmi cer scuze domnului Emilian, sincere. Ieri am fost într-o stare prea puțin veselă, de aceea poate confuzia comentariului meu. Încă o dată, cer scuze și sper ca domnul Emilian să le accepte. Cât despre respect, este sigur printre persoanele care au câștigat respectul meu.

Doru Emanuel