Doru Dorian David

poeta in carne si oase... nu o intristez mai mult! desigur vie si tanara, astazi si maine mereu!

textul asta instelat de tine este un dezastru... imi amintesc de relativitate! batrane, ce faci? eu nu pot sa te cred! O zi buna

totul este bine... pareri si pareri... dar eu cred ca ar fi mai bine/sanatos spus: \"Orice pas gresit în tehnologie, un pas înapoi în ființă\" nicidecum

\"Orice pas înainte în tehnologie, un pas înapoi în ființă\", extraordinar spus...

ei, sa nu uitam ca de multe ori traim prin tehnologie... ce ne facem daca ni se ia curentul ori nu avem apa la WC... este extraotdinar nu-i asa!

leonule, un poem care-mi sta ca franghia la gat! l-am simtit batrane pana la firul ierbii! tanar si batran, uns cu toate cele poeticesti! fain, jos cu clopul meu de pictor infatuat! un gand instelat dinspre Doblin!

un vers frust direct dus pana la o sinceritate debordanta, asumat in totalitate:

\"oricum nu știu
cât de mult îmi pasă
vreau doar să mă așez
între minciună și adevăr
ca un sens giratoriu\"

Da... tatal si copilul... acea incordata rasfrangere dar si indepartare
... privirea mereu indoielnica mereu pusa sub acel semn al intrebarilor... ce se intampla atunci cand se produce ruptura definitiva:

\"privea mereu în gol și
uneori îl înjura pe Dumnezeu
pentru că mama plecase
într-o dimineață ploioasă
de primăvară
și nu s-a mai întors...\"

Greu de tinut echilibrul prietene... da!

suntem mai saraci, mult mai saraci decat la nasterte! fara indoiala!

Un gand bun!

Nu foarte des, surprindem poeta, destainuindu-se tainic, intr-un poem scurt, bine conturat in care sufletul se priveste pe sine unduind clipa!

\"
mi-am întins brațele
să te prind din nou
să-ți simt bătaia strălucirii
tu mândru priveai
peste gândurile mele
nu-ți mai păsa de rochia mea albastră \"

Ei da sa fie oare chiar atat de indiferent dansul... cand inima bate si bate si...

un gand bun dinspre oceanul leganat de pescarusi... o sa ascult un Vivaldi!

\"cine iubește nu posedă alt trup\"... iata chintesenta greu de indurat! un poem
ca linistea unui lac diminitea cand este inchis sub pleoapa nuferilor... inlauntru, zbaterea, gandul, nelinistile, extazul cale de o clipa!

\"extazul ține cât sângele nu devine lent precum limfa
sau altceva mult mai vâscos, mlaștina în care pluteau
cu greutate nuferi\"

da o lume cuprinsa intre puritate si antipod... \"
între două indiferențe, nuferii \" ori \"greața vine dintr-o dată, în urma gunoaielor aruncate la marginea satului
câteva răsărituri prinse din bunăvoința câinilor care nu dorm\"

Intr-un cuvant un poem care m-a uns \"o alifie din alge și câteva pastile
împotriva luptei din cord\" spune poeta!

Da, in miezul poemului lascivitatea si reversul ei, clipa in care intram in viata si uitarea, nesfarsita uitate... altfel cum sa traim?

\"
niciodată nu dorm la cinci dimineața când încă nu se deschid bine
coapsele, nu se descarcă sufletul, nu mai fulgeră
începe jocul din pumni, lovirea până la vânăt, uitarea\"


O zi buna!
multumit de petrecerea(in fel si chip) in lumea poemului !

Cezara, nu stiu de unde scoti poeme, atat de sensibile, atat de feminine, raman naucit!
Tare m-a prins poemul asta , n-am stele... sa fug cu ele in palma si sa le lipesc pe fereasta ta!

\"nu e nevoie de oameni
să poți face asta
doar de sentimente
un cais, câteva păsări visând
atât mai rămăsese în urmă\"

da!!! o zi mandra

Ploi de cuvinte si ploi de stele binemeritate si cred bineprimite! cu bucuria lecturii... Ati

Felicitari tinerico, se zice ca sangele tau de poeta, clocoteste! te asteptam
la coltul rotund al visatorilor intru vecie!

O zi buna!

http://www.youtube.com/watch?v=OrTEbo8K59E

Surprinzatoare poezia construita pe un schelet solid, conturata deplin si care aduna in sine acea implozie care in final dilata inima o face sa bata asa cum sub coastele unui copil!
Ei, dar am vrut sa spun ca poemul in ciuda celor relevate( construit, modelat, pe un trunchi ideatic), scapa de acel artificial impus, capata viata! da, sensibilitatea vine din launtru si amplifica puterea expresiei!

In concluzie, un poem rotund, in care dragostea... \" ne ajută
să desfacem brațele, să o agățăm de atingeri
teama ei copilăroasă ne apropie, ne cuprinde
până simțim curgând prin vertebre
o liniște caldă, caldă \"

Un gand bun!

Paradoxala putinta de a renaste; \" rasul-plansul\", ei, desigur ca umorul sumbru nuantat prin ochii copiilor, indulceste, da farmec, insenineaza si nu ne lasa tristetii definitive!

nu credeam sa vad/citesc o poezie atat de bine conturata,condusa, care sa se hraneasca din dogmatismul unui timp petrecut, anacronic, crunt, ingust si totusi
imbietoare incarcata de viata, intinerind un timp care ne-a impins spre absurd, un absurd impus si acceptat oarecum!...) ei da! trebuie sa recunoc ca strigam ca prostii:

\"stalin și bo bo rul rus
li ber ta te ne-a adus
sta lin
sta
lin ( nu prea stateam lin... dar nici nu ne durea prea tare limba!)

strigați BÃ
zicea tata după ce ne urcase pe toți ȘASE (noi eram 7 la numar)
în dudu’ ăla bătrân de la poartă

TARE
să vadă și tovarășii ca noi îl iubim\"

Nu vreau sa-mi amintesc... de imnul pe care-l cantam navalnic(sic) in fiecare dimineata
la scoala!!! maaaaai!

Un gand bun!

Iata ce ne apasa precum o piatra de mormant:

\"lanțul vârstei clatină
ornice trandafirii,
..................

\"prind puteri în genunchi,
nu mai asediez constelații
împăiez delicat amintiri\"


ei da : \"
zeii iubirii chiar au fost călători \"

da, mor si inviu inca o data!

Parca in tot ce spui cladesti si acel sfarsit iminent, acea pustiire care indupleca!

un gand bun!

Dana, nu-mi propun un comentariu! vreau sa spun doar ca pentru acest vers am recitit intreg poemul:

\"stăm singuri la masă în jurul nostru înserarea ca o patimă neagră/
trec oameni vii peste umbrele noastre\"

un gand bun!

este un poem feminin care cere/ne cere sa-l dicutam. Din fericire am ami discutat cu poeta, si n-am resuit sa-i las un semn, demn, asa ca incerc in noaptea asta blanda sa o intampin cu placerea unui traitor si cititor de poezie, nicidecum critic, rece, impartial/obiectiv:

o sa analizaz doar prima strofa, cu certitudinea ca multi o sa lase un semn demn aici!

\"Mă cuprind cu vîrfurile degetelor
un glas scăzut e-ntunericul
respirația ca un bec ce pîlpîie-n cerul gurii
dac-aș închide ochii-n locul în care știu că
sunt doar eu aș simți cum materia se retrage \"

De pilda in aceasta stofa , as incerca sa elimin \" materia se retrage\"! materia este atat de bine inchisa in cuvantul Bacovian incat este greu de exploatat... are o istorie atat de cunoscuta... \"De-atatea nopti plouand,/
\'Aud materia plangand\' .../Sant singur, si ma duce-un gand/Spre locuintele lacustre.\"... sunt o sumedenie de variante care inchid putinta de a da un sens mai profun acestei sintagme... astazi mi-am amintit de Lacustra...

Desigur ca se poate discuta de ruptura , golul dintre strofele:

\"Mă cuprind cu vîrfurile degetelor
un glas scăzut e-ntunericul\"

dar care totusi aduga simtire, sensibilitate, rostire blanda poemului... uit de
\"un glas\"... care este chiar mult uzitat...


Ei... acum cred ca exista atatia poeti care asteapta!


Sincer, poemul este deosebit, bine scris... vad clar ca in tine exista daruire, iubire si poezie fara indoiala!

Imi iarta micile indoieli, sunt incredintat ca nu te superi!

O noapte blanda!

O floare-de-colt de la mine... atata am!

Ma iarta ca in seara asta ma opresc doar la prima strofa!

dragostea nu se hraneste cu dragoste( prea simplist batrane, prea superficial)... se intretine uneori cu dintii, uneori cu ura, alteori cu umilinta... de multe ori cu intelegere si inteligenta!!!! vai si tuuuulvai!

Cat de tanara este poezia tanara!
compilatii

Decameronul lui Boccaccio, în ciuda faptului că se citea si se savura (în particular) de către mai toată lumea. Nici baladele lui Villon n-au avut o altă soartă, la început, în ciuda succesului de public, nedisimulat. Să nu uităm că împotriva textelor goliarzilor, destul de grosiere, au fost luate chiar masuri administrative, ca să zic asa, în ciuda cărora cele măiestrite s-au păstrat pînă în zilele de azi. La noi, bunăoară, soitarii si pehlivanii, cu limba lor piperată, aveau un statut aparte la curtile boieresti si domnesti, iar practica spectacolelor cu perdea sau fără perdea, din teatrul păpuseresc ori al aceluia de umbre, s-a perpetuat pînă în saloanele aristocrate ale „Junimii”, unde Ion Creangă era solicitat să spună povesti pe ulita îngustă sau pe ulita mare, după cheful si apetitul ascultătorilor. Pătărania lui Mos Nechifor Cotcariul se stie că a avut si o variantă mai picantă, în care dulcile insinuări din textul tipărit erau depăsite copios în forma orală. Etc., etc

Si sa trecem de la Apollinaire, Villon... la Brumaru

Sînt decantate anume, în versuri de-o picanterie opulentă, ecouri vechi ce trimit, oarecum parodic, cu ironie, se-ntelege, fină, la incantările erotice ale unor Apollinaire, Villon, Anton Pann, Sade, Rabelais s.a., mimînd ofurile de dor ale lui Conachi, să zicem: „Oh, curul doamnei Mericeanu!/ Oh, curul doamnei Bombonov!/ Sub fuste verzi ca leusteanul,/ Sub fuste ca amurgul mov./ Primul, lipsit voios de minte,/ Purtat pe străzi fără chiloti,/ Încît zefirii, din vesminte,/ Îl scot să-l vadă, rumen, toti./ Al doilea, cu buci obeze,/ Tinut ascuns, la proaspăt pret,/ De fragedele milaneze/ Ale chilotilor măreti.// Dar unde sînt, Doamne, vesnicile cururi/ Întru slăvirea Dulcilor Putori de-a pururi?” (Sonet nostalgic). Ambalat într-o blamare violentă a conventiilor morale, poetul nu se sfieste/ jenează a friza grobianul si obscenul, scabrosul si libidinosenia etc., compunînd ludic desene ce vin în atingere, totusi, cu imoralitatea: „Elevele se duc la scoala,/ Îsi pun chilotii în penar/ Si-apoi pe săli pizduta goală/ Si-o plimbă-n recreatii mari./ Si cad cînd trece-un diriginte,/ ca el să le miroase-n cur/ si să le fută fără minte,/ Dacă nu-i nimeni împrejur./ Sau măcar dînsele să-l sugă/ Îngenuncheate pe ciment/ În cea mai delicioasă rugă,/ Pe capul pulei plimbînd lent// Buzele groase, limba-n floare,/ Pînă cînd sună de intrare...” (Sonet scolăresc).
Baladescul evocărilor erotice ale lui Emil Brumaru are farmecul unui pitoresc de epocă balcanic-levantină (Povestea boiernasului de tară...) prelungit libidinos si pervers pînă în actualitatea imediată. La adresa lui se îndreaptă ostentatia, sfidarea de falsă pudoare, a poeziei erotice cultivată de Emil Brumaru, ca într-un soi de programată exorcizare („Caut să-mi scot din suflet murdăria,/ Mlastina creierilor s-o usuc./ Muste-necate-n aer, lepra, rîia:/ Din mine curg ca apa din uluc./ Burlanele la colt de gînd rău, muced/ Bolborosesc lesii în puturi vechi./ Ca floarea de pe-un bors stricat, din cuget/ Poftele-mi rele le arunc. Din strechi/ Trag fluturii, momesc epilepsia/ Melcilor grasi, le-o scot cu ierburi tari./ Crinii lătiti de-amor cît farfuria/ Îi gîtui si-i dau pradă la tîntari// Să-i sugă-n trompe; de polenul putred/ Îi scutur... Iarăsi să fiu pur mă-ncumet!” – Caut să-mi scot din suflet murdăria). O poezie, violentă în fond, provocatoare si de aceea scandaloasă, dar plină de umorul subiacent al unor petreceri desăntate, compuse anume sub semnul protestului si al revoltei, a nonconformismului ca atitudine creatoare.

Ia spune ce aduci tu nou???

Claudiu, textul aruncat in virtual, este de inspiratie pur manielistica si nu reuseste sa-si depaseasca sorgintea divina! ma uimeste fragilitatea comentatorilor care te-au asezat in ring! batrane este totusi fermecator ca se poate canta acest text la o crasma unde trupele de soc innobileaza inima si sufletul consumatorilor de tarie!

Finalul este maret si aplicabil:

\"și gândește-te că fie că-ți place sau nu -ratat si versul asta!(că fie că!!!)
cerul se pișă pe tine seară de seară.
cerul se pișă pe tine
cu aceași lumină senină și naturalețe cu care
dragostea ar trebui să te învăluie.\"


O zi buna!

Scriitura , nu m-a impresionat... dar pote ca drumul spre Ierusalim
va sa schimbe textul... ei astept dara...


deocamdata de bine-rau am simtit prispa... ingeri insetati inca n-am vazut
dar fie sa ajungem la Dumnezeu...


Un gand bun si o calatorie luminoasa!

\"există un loc nicidecum geometric\" - poate, poate.... poetic, nu?

însă cel fericit se apropie... \"insa\" pare, este in plus!

nu înțelege cum reușim
să ducem pe brațe un arbore de plută.. arborele de pluta este usor... iar aceste maruntisuri(????), vai:

\"mărunțișuri
despre cum dumnezeu nu dezamăgește
nu lasă nimic neterminat\"


ei bine si chiar daca te prabusesti in trecut... ultima strofa... este, straluceste in rostirea ta:

\"a existat o mișcare în urmă
printre formele abia vizibile
când ai uitat să închizi oamenii în tine
și toți au curs toți\"

si mai ales:

\"ai uitat să închizi oamenii în tine
și toți au curs toți\"

Apreciez acest text chiar si numai pentru ultimul vers...

Un gand sincer... hunul!