in micro

\"există un loc nicidecum geometric\" - poate, poate.... poetic, nu?

însă cel fericit se apropie... \"insa\" pare, este in plus!

nu înțelege cum reușim
să ducem pe brațe un arbore de plută.. arborele de pluta este usor... iar aceste maruntisuri(????), vai:

\"mărunțișuri
despre cum dumnezeu nu dezamăgește
nu lasă nimic neterminat\"


ei bine si chiar daca te prabusesti in trecut... ultima strofa... este, straluceste in rostirea ta:

\"a existat o mișcare în urmă
printre formele abia vizibile
când ai uitat să închizi oamenii în tine
și toți au curs toți\"

si mai ales:

\"ai uitat să închizi oamenii în tine
și toți au curs toți\"

Apreciez acest text chiar si numai pentru ultimul vers...

Un gand sincer... hunul!

doru, însă-le pune în contrapondere acolo planuri, de aceea.
știu că e ușoară pluta, deși uneori și ea e greu de dus cu arborele ei cu tot. aici e paradoxul. așa, ca și la mărunțișurile alea. care nu prea sunt astfel.
iar tu știi cum e cu formele abia vizibile și cu acei oameni care curg, curg toți.
mulțumesc hunului :)
ela

Tot poemul este bun, eu am remarcat prima și ultima strofă, cea de mijloc pare a fi una de legătură, parcă ieșită (probabil intenționat) din context. Chiar și autoarea recunoaște, nu? \"...doar câteva mărunțișuri\" :)
citit, plăcut
cu scuze pentru deranj
al 66-lea cititor
anton

un umanisme \"tête haute\" care nu cedeaza nici disperarii nici deziluziilor
poezie nu atât sincera ,ci mai degraba plina de justesse,filozofala...ca si cum poeta are o atitudine de recul fata de o exprimare prea edulcorata
poeta \"sapa\" în profunzimi,avanseaza ,cauta cuvintele cele mai potrivite,inedite...TRAIESTE scriind...

daca ai mai slefui un pic, fiind mai rea cu tine! dar imi place abordarea cu imagini interioare si trimiteri la gandire.lirica cursiva si final deosebit.merita recitita iar si iar, ca un tablou miniatural in care descoperi mereu cate ceva,dupa cum te ajuta ochiul mintii.

Liviu, a doua este partea din triptic ce poate strânge toate mărunțișurile textului, ca într-o tainiță, de parcă ar fi mereu ceva de nescris.

Angela, cuvintele ele duc. Sau eu mă las dusă (când mă las) de ele. Oh-la-la, la justesse, aici ai atins un punct forte, ouioui. Cu sucre-urile în texte mai puțin, le-am pus la dietă de ceva vreme.

Alexandru, apăi scot reaua din neuroni și o pun la treabă, dar până când atâta neșlefuire, domnule? De ai putut recitirecitireciti și redescoperi, atunci nu o fost inutilă scrierea.

Mulțumesc vouă,
Ela