Poezie
chocolat froid comme la vie a st. petersburg
1 min lectură·
Mediu
ar fi putut fi o seară picantă un bistro un parfum chocolat maya
dar prea multe gânduri izbeau caldarâmul înghețat
între vitrina murdară și muzeul de vizavi
nu știu dacă așteptarea obișnuită sau zâmbetele tot mai rigide
îmi ridicau mult privirea spre mansarda întunecată
și mă întrebam - inutil monamour inutil
nu vei afla niciodată întreg adevărul -
dacă acolo se pictează și astăzi dacă ăsta e locul de unde
totul a început să se dărâme
când brațele nu au mai putut susține fantasma
când scările prea înguste au lăsat să se împletească
funiile unei trădări și izul de mucegai
s-a întins pe toate străzile
peste tot
era frig cum numai la st. petersburg în nopțile de iarnă este
și ei vorbeau despre artă vorbeau
dar nu auzeam decât un zgomot monoton nu mai aveam loc
pentru vorbe pentru nonsensuri
cerșetoarea bătrână mă fixa se milogea de o oră pentru un leu
un braț de lalele deja trecute
toate ar fi costat azi cât un an mort dar nu i-am dat nimic
i-am spus în gând un psalm de perța
și e bine că nu a auzit e bine
043577
0

și e bine că nu a auzit e bine\" , pentru mine poema ta se sfârșeste aici
ca să rupi
ca să nu mai fie cercul dintotdeauna
închizându-se în sine cu lamento-ul de final
cu un final așteptat de spectatorii tăi obișnuiți
e un poem bun e un alt-fel