Doru Dorian David

\"vară în oraș -
grăbiți printre betoane
oamenii de praf\"


Semnificativ acest triplet, fiecare venind din sine cu finete, sensibilitate si muzica pustiirilor! Fragilitatea, strigatul acelui nimic greu de suportat!

Da oameni de praf/printre betoane/mereu si mereu grabiti/pecetluind trecerea


apoi:

\"iluzia ploii -
fântâni arteziene
și-o umbră de vânt\"

Ziua trece in rochie negra... cand :

\"noapte cu lună –
lumină somnoroasă
adunată-n cerc\"


Un semn si o zi blanda!
3d

... \" Am sa pictez un cerb de aur pe un geam,
In zilele amare sa am cu cine sa discut\"

Iata ca ma aplec oarecum sentimental peste acest poem darnic, ingaduindu-mi sa-l privesc sincer, incercand sa-i simt meandrele suflestesti, aroma, cantecul interior, vibratia dar in esenta sa relev si ceea ce cred ca ma stanjeneste!

\"pământul se vede cel mai frumos de la înălțimea
amețitoare a frunții tale
seamănă cu un vas de lut
dintr-un muzeu

atunci mi-ai vorbit despre dumnezeire
mai mult decât meister eckhart\"


Parerea mea este ca prima strofa este prea imbracata.... spun eu ca ar fi natural sa zicem: \"pământul se vede cel mai frumos de la înălțimea/ frunții tale\"
iar in ultimele doua versuri ruptura de timp este destul de deranjanta...

poate ca \" îmi vorbești despre dumnezeire/mai mult decât meister eckhart\" ar fi mai convingator.... eu stiu, este doar o parere...

Strofele urmatoare curg din suflet spre suflet, natural firesc!

\"m-am gândit că nu ar fi bine
să ni se găsescă mormintele (goale?)
fără câteva ocale de bronz și de aur
în jurul oaselor noastre\"

Finalul este profund, contureaza poemul, ii da forta!

\"dar mai bine să mergem de pe acum
într-un loc care nu se numește Pământ
unde păsările nu pot sparge
cuvintele în păcate
și ne lasă să ne respirăm
eu o carte fără cuvinte
tu un adânc nisipos
până când numai moartea ne va dezbrăca
și vom fi doar unul\"

Da... se poate discuta indelung... poezia scrisa din inima nu poate fi decat savuroasa, imbietoare, impaciuitoare, inaltandu-ne spre acea iubire eterna si paradoxal nascandu-se prin moarte!

iata ca plecam:

\"unde păsările nu pot sparge
cuvintele în păcate
și ne lasă să ne respirăm
până când numai moartea ne va dezbrăca
și vom fi doar unul\"

3d

Acest prim semn este promitator, versul vine din interior limpede ca izvoru ce sangereaza inviind pamantul... cuvantul inutil dispare, este ca morfina pura, sufletul amplifica darnicia versului, angoasa trece in acea stare de liniste asemuita cu implozia:

\"îmi așez mâinile peste piept
și îmi închipui plecarea

în urmă un morman de frunze veștede
și un zbor sâsâit...

dincolo de orice altă atingere a cărnii
doar vârful degetelor unite

ca un semn...\"

Semn la semn cu bucurie! 3d

Florind cand un poem ma tine langa el si se varsa in mine domol ca Domul linistit
nu-mi mai vine sa spun nimic ... decat sa tac si sa tac si sa tac! sa-i ascult muzica cu intreg sufletul, trec peste cuvinte, nu mai sunt analitic, constrictiv, ma las in voia lui... o secunda sunt fericit. Iata harta sinoptica a trairilor!
De critica o sa se ocupe altcineva! O noapte in liniste Poete!

Iata cum m-am implicat in versul tau sensibil! oricum il rasucesc are un trup sanatos, vital si profund! O zi buna


\"suspinul mării
sub oglinda stelelor
freamătul de val\" (Eugen)

I-as pune o stea pe frunte Magdei-Lena, la noi asa se face! Atunci cand un copil
este cuminte si viseaza frumos... i se pune o stea foarte aurie pe mana ori pe tampla! Eu n-am stele decat pe cer iar la mine in Cetate este dimineata si multa
vara, iarba verde cat vezi cu ochii! Intr-o zi a venit un sfant pe un cal care inca nu a murit, noi ii spuneam Ptrik, el a ucis toti serpii! De atunci Magdei-Lena nu-i mai era frica de cai, ea acum la maturitate stie ca niciodata caii nu mor daca din joaca le punem in loc de stea un corn in frunte! Daaa, pe ultima treaptă a scării de lemn o gasiti, ea locuieste acolo si priveste prin ochii unui copil melcii care au ieșit la plimbare! O zi buna!

Dana am incercat si eu un comentariu, desigur pozitiv ( dar n-a ajuns la destinatie!!!!!) imi place fragmentul! O zi buna!

Cu esente/adancimi de poezie japoneza de o densitate si sensibilitate de netagaduit ne intampina poetul, elegiac, Dume! Un poem care sincer m-a induplecat!
Tot respectul!
3d

Un poem profund, riguros, foarte bine intrupat, demn si purtand inlauntru sufletul pierzandu-si trupul acea iubire fragila apasatoare... iata doua extreme teribile care ne indupleca, iubirea/dragostea si moartea!

\"fierul se opintește în miezul tare și plânge de neputință
odată cu sălciile rămase în metanie după întâia noapte albă
povestea noastră de dragoste schimbă metrica lumii
dar niciun drum nu e sigur, niciun cuvânt nu țintește în ochi\"



\"absența ta e cea mai frumoasă spărtură din lume
cea mai insolită și netrecută prăpastie din apele de sub cer,
dar moartea taie din mine o scândură dreaptă și lungă,
un leagăn pentru copiii căzuți din brațele mamelor\"

o noapte blanda... poete!

Subiectivitatea imi da tarcoale pentru ca o astfel de realitate ma cuprinde oarecum sentimental, iata versurile in cre m-am cufundat ca intr-o oglinda :

\"plin de mine
îl strig pe Dumnezeu
apoi plec pe o insulă
în miezul apei
călător
fără gânduri
mă voi adapta la viață
ca să-mi pot aminti
cine sunt...
poate rămășițele unei iubiri
din cuvintele aruncate pe minciuni
ori câteva risipiri de lumină
adunate în palmă
sau poate chiar răsuflarea
copilului din mine...

nu știu...
știu doar că m-am agățat de un trup\"

Da, prin aceste versuri ma petrec, vazandu-ma/simtindu-ma!

\"capătul la care vreau să ajung
începe din mine

și mai știu...

acolo unde umbra colorează
pământul
înverzește iarba\"

Cu stima!
3d

Aparent prozaic cu detalii nuantate viu, poemul incepe sa se implineasca sa prinda contur sa hasureze peisajul cu acea darnicie a unui suflet linistit darnic dar si cu rasfrangerea indoielilor \"Ca de fiecare dată, nu știi dacă te vei întoarce/și asta învie culorile de pământ ars.\"

Din miezul poemului inspre margini natura prelinsa in om inspre suflet , purificarea prin focul iubirii:

\"În horn a rămas puțină zăpadă și o pată albastră
spre care te urnești cu toate repictările
așezate pe suflet până ce fiecare punct dureros
intră în expansiune sub fascinația mântuirii prin foc.\"

Iata cateva cuvinte hasurand clipa trecerii prin poem! O zi impaciuitoare!

3d

Dana, am subliniat acea intrebare cu o mare seriozitate! Desigur ca nu m-am zbarlit zau asa... acea intrebare este atat de dificila, atat de imposibil de raspuns la ea! chiar de aceea m-a prins poemul, asta este adevarul gol! 3d

Ingenuitatea unui copil matur, imblanzind lumina intre palme \"toată primăvara s-a așezat/ pe umerii mei ca un prunc grăbit/ să prindă soarele între palme\"... si pustiirea alaturi precum cuvantul tacut al uni batran \"tac.../m-aș întoarce în mine/ dar nu mai am timp\"... viitorul este doar un trecut la prezent!

Razand daaaa... razand, tu ai spus ca asa este sanatos! Iata pun si eu intrebarea: \"/până aici aproape nimic important așa va fi și de acum încolo?/. Este o intrebare esentiala! Oare cine-ti va raspunde?
Eu o sa revin fara indoiala! 3d

Nu zic nimic dar nimic alerg orb prin poem si ma lovesc cuminte de suvoiul fierbinte al cuvintelor talmacite cu intreaga fiinta:

\"noi n-am știut nicicând a ne privi
fără coduri de bare
fără vreun gest reflex de lehamite surdă
în iarbă ruginea cuminte cătarea puștii noastre
mereu stâlceam cuvântul fraier ce ne ieșea pe gură
doar
urăăă
măăăă
urăăă
uăăăă
Apoi hop inca un pas un dans cu Zorba:

\"venea un bărbat dintr-un sens mult prea opus
când să îi dau de veste că Dânsul chiar că este
hop
nici nu mi-am dat seama cum și de ce
uite așa deodată
am plecat.\"

\"ca să supraviețuiesc las în urmă versuri
prin ele o parte din mine va exista\"

iata cum prin cuvantul trait ajungem in poezie! Acest drum al urmelor, semnelor, trairilor poarta cu si in sine putinta de a fi, timpul si istoria, viata:

\"tu ai să vezi doar solzi verzi albaștrii galben-aurii
înăuntru încercarea mea sucul gastric al timpului
o parte sfârtecată roasă întunecată
înveninată prin piele voi încerca s-o dezbrac
tu ai să asculți doar foșnetul ierbii\"

Tot acest cantec/des_cantec poarta cu sine :\"drumul spre tine/ prin urmele lăsate într-un șir de făclii\"

doamne,
\"eu
sunt cel din
lăuntrul sufletului
dă-mi atâta putere
cât să-ți împlinesc cuvântul
ca să pot veni la tine

mirosul mâinilor
nu atinge sângele

lângă mine stă viața\"

Un poem inmiresmat de esente fundamentale, demn, limpede, ca para lumanarii cand induplecati tragem o linie sub viata... si ne intrebam cine si daca mai suntem! O zi buna!

Apreciez poemul in totalitate, iau cu ingaduinta autorului miezul lui, esenta din care ne tragem si la cre ne intoarcem mereu cu piosenie! Acest lant mirific parinti copii un flux si reflux o mereu intoarcere si plecare cautand iubirea!

\"nu călcăm prea bine pământul se surpă mai întâi primul dig
căderea la nesfârșit o presimțim înainte de naștere
înainte de fluxul și refluxul părinților vii al părinților duși
comoara lor este spectrul din privirea noastră
când alunecăm prea departe de dragoste și ne ducem
ne ducem aproape de ei le ștergem frunțile să ne recunoască\"

Acuma mi-as pune chipiul pe o ureche si 3 zile si o noapte ti-as spune de acesta combinatie reusita/dialog poezie-epistola! Imi amintesc de Fyodor Dostoevsky scriindu-i unui prieten ca i-a trimis un funct de bomboane... zau neavand stele la indemana i-as urma sfatul/fapta! Adevarul este ca m-a imbratisat tonul, acel aer fin al intregului, uitand cuvantul... el cuvantul exista de cand l-a facut mama limba si ramane tanar mereu daca-l imbraci in costum de gala! ce sa-ti spun m-ai prins in mrejele lui! o noapte buna! 3d

Tamara, poemul este atat de artificial, atat de cautat incat isi pierde trupul si respiratia! Se simte in el lipsa inspiratiei, este precum pescarusul cu aripile frante! Da, este scris bine dar cu asta n-am rezolvat nimic!
Prima strofa si ultima se intrupeaza greoi iar mijlocul poemului este rupt de trupul peisagistic marin!
Iata pe scurt o parere sincera de cititor instruit!