Poliform

mie mi se pare un poem bun, de esenta
si chiar daca sunt multe multe metafore
o remarc pe accea a timpului care trage un fir de sange
a multiplicarii oamenilor
in destinul singular al eului
a incadrarii intr-o rama de tablou
sunt niste frumoase imagini ale vietilor suprapuse
si nu cum ar spune-o unii cu reincarnarea
sau alte prostii
ci e vorba de vietile care se desfasoara concomitent
si luptele pe mai multe fronturi
dragoste, lovitura semenilor
incercarea de a nu ramane in urma
proprului destin
de a nu fi luat pe nepregatite
de propriile experiente
finalul e frumos
eu am spus candva
\"in dragostele noastre
mai mult pamant ca de-obicei\".la tine
nu e asa
si e mult mai bine
finalul tau sugereaza continuitatea
prin spatiun neumplut
de marimea unui copil
felicitari florine
te mentii la nivelul volumului
si in curand ai sa-l depasesti
pana atunci,
intreaga aprecierea mea pentru fastul
imaginatiei

protestez: tablourile sunt neinramate :)) multumesc pt survol. de la nivelul marii, cu drag,

Florind cand un poem ma tine langa el si se varsa in mine domol ca Domul linistit
nu-mi mai vine sa spun nimic ... decat sa tac si sa tac si sa tac! sa-i ascult muzica cu intreg sufletul, trec peste cuvinte, nu mai sunt analitic, constrictiv, ma las in voia lui... o secunda sunt fericit. Iata harta sinoptica a trairilor!
De critica o sa se ocupe altcineva! O noapte in liniste Poete!

Ma bucur ca textul s-a inscris pe harta sinoptica. :) Noapte buna si tie.
cu drag, Florin

Dorian, nu Doriam, mii de scuze, o neatentie de la oboseala.

În spațiul intim ce se întinde ca o asimptotă către infinitul beatitudinii, pui lucrurile personale care îmbătrânesc în același ritm cu tine, “toate ipostazele prin care ai trecut”, tablourile pictate în culorile sinelui și ale iubirilor tale și oamenii care s-au spart la ciocnirea cu tine.

Multumesc pentru vederea asimptotic aplecata asupra textului, ma bucur de vizita. cu drag, Florin.