ușile

usile ubicue-ca forme multiple de izolare si autoizolare, de stopare abrupta a relatiilor emotionale dintre oameni
usile-ca o trasatura nativa, ca o caracteristica inalienabila
un poem cursiv, scris intr-un ton calm, grav, uneori ironic, starea de tristete si regret amplificandu-se gradual.

Cu atâtea facilități în jurul nostru parcă s-au deschis mulțime de uși, „uși de sticlă transparente”. Numai că nu au adus cu ele transparența ci înstrăinarea căci ne îndepărtăm tot mai mult unul de altul, țintuiți de nefireasca noutate. Doar că sunt ferestre ce nu pot fi deschise, praguri care nu știi cât sunt de înșelătoare decât atunci când „te izbești cu nasul de ele”. Ar mai fi multe de spus dar las cuvântul si altora. Așa am citit eu poezia, gândul. Mă înșel?

Doru Emanuel

Mulțumesc pentru citirea atentă, e una din interpretările posibile și plauzibile, nu te înșeli :) te mai aștept cu drag

Florin

da, este o izolare \"la vedere\" in care gesturile nu sunt duse pana la capat. ma bucur de vizita si semn, multumesc.

scuze, am incurcat numele mic cu cel de familie, citesc in biografie \"nascuta\", deci numele mic trebuie sa fie Indra. incantat de cunostinta. :)

un elogiu, o marturisire, un strigat, usile, da usile. pot izola dar pot si deschide la fel de bine. poemul parca e un tablou, citindu-l aveam in fata imaginea unui tablou cu diverse usi,incurcate, nu stii pe unde sa intri, sa iesi, un poem ca un vis, ramane sa vad daca mai gasesc si eu usa sa plec de pe pagina ta:):)
mcm

ca bine zici, e chiar un fel de vis :) mersi frumos. cu drag, Florin.

un poem reușit prin construcție-formă, discurs plin dar și cu urmă de rafinament(subtilitate)
un labirint plin de sensuri în care orientarea foarte dificilă creează(obligă la) situații...

penultima strofă, preferata mea

\"de la un timp
oamenii nu se încumetă să grăbească pasul
sau să întindă mâna amicilor
zâmbesc numai cu o ușoară înclinare din cap\"

dar și un final deosebit, de zece...
o să reproduc finalul pentru a confirma (motiva)
partea de început a comentariului meu

\"se întâmplă ca ușile
pur și simplu să nu se deschidă
ba chiar te înconjură din toate părțile
și nu mai poți decât să te oprești oriunde ai fi
și să aștepți pe cineva
care să spargă din greșeală
una din ele
iar tu te strecori pe lângă el
transparent\"

pentru aceste două strofe, în special, dacă nivelul mi-ar permite, aș da o stea,
dar totuși o acord pe cea de suflet, mult mai valoroasă decât cea aurie în colțuri...

poem deosebit, încărcat de sensuri
mulțumesc pentru împlinirea lecturii


cu sinceritate,
teodor dume,

Multumesc pentru comentariu, ma bucur de vizita in labirint :)
cu stima, Florin.