Doru Dorian David

Foarte bine surprins timpul ca un miriapod, pretutindeni si nicaieri, copilul care se plictiseste, generatiile care se plictisesc, dorinta transformarii si acest tren si el asemeni unui miriapod! Versul este parca constituit din tresariri... din clipe traite in capatul extrem, tensionate!

Un gand bun!

mi-a mai rămas din ziua asta
o jumătate de inimă
și tu

Limpede rostit...
imi amintesc de rufele inghetate pe sarma, mirosul lor de zapada
frigul si copilaria...

\"drumurile se fac lanț în jurul gleznelor
între ele și mine aerul tandru, discret, aerul nostru
mersul nu face decât să ne vindece o vreme, să ne adoarmă

când am senzația că ești lângă mine, te apropii,
îmi strângi în pumn părul, te privesc intens, amuțită

niciun sunet nu seamănă cu strigătul distanței, nicio muzică\"

da... pot sa iau fiecare vers si sa ma joc cu o piatra negra sotron... in final cineva o sa locuiasca in fiecare cuvant cu demnitate\\ bucuria invinsului!

un poem scris cu fibrele sufletului! Un gand bun!

visează-mă dacă poți așa cum mă descrie cuvântul
asa se cuvine... asa am vrea... asa ne cere sufletul!

da, uneori....

\"alung frigul din oase
înghițindu-mi amărăciunea într-un gând inmiresmat de culoare
te visez și
visează-mă dacă poți așa cum mă descrie cuvântul\"


Un gand bun

draga, Maria, chiar daca mi se spune ca gresesc, rostesc sigur; acesta/asta este poemul pe care l-am trait deplin, mi-a umplut goliciunea, l-am trait deplin... nu astept comentarii pentru ca sunt inutile. aripile ratacite sunt in tine! esti minunata! un gand bun dinspre inima!


\"geamurile se lasă grele
ghirlande brodând vederea
gândesc adânc
ce departe ești iar primăvara și mai departe

adevărurile plesnesc pe la cusături
mândria își caută adepții iar eu

eu doar astăzi mă văd o femeie frumoasă
cu pielea tulburător de albă\"

Un poem in care imaginea misca, vine dintr-o lume interioara si capata nuante
proaspete, visul devine cuvant iar cuvantul se intrupeaza! Remarc puterea imagistica a poetei! rostirea se prelinge in mirific in acele stari/imagini care nuanteaza metafizicul, ritualul, obisnuitul neobisnuit!

Un gand bun!


PS
nu-mi mai amintesc bine, in partea Ilvelor(Mare, Mica), jud. Bistrita-Nasaud, paradoxal, hulubii, erau prunele rare fara sambure, care apareau primavara in pruni, erau mai mari decat cele verzi, obisnuite si mult mai plate, foarte bune la gust!

... titlul este sugestiv, nu incerca sa-l modifici! este banuiesc, realitatea unui prezent continuu! Un gand bun!

tandretea pare a fi parinteasca, ne indupleca! de aceea ne scuturam de ea incercand asa zisa libertate de a fi de a exista. incercam sa pasim in viata constienti, haruiti cu intelepciunea de a ne impaca trupul dar si sufletul cu un poem cat o lume!

\"o să potrivim unghiul
dintre inimi,coapse și gânduri
într-un somn argintiu
ne va ploua în ochi de atâta singurătate
tu mă vei privi
de parcă vom inventa
o altă metafizică a nudității feminine
eu am să te seduc
cu un poem cât o lume\"

Dumnezeu si poetii sa-l tina sub pleoape!

Sorin, un poem remarcabil... adaug doar o lumanare noptilor de dincolo...
trec repede pe carare, printre morminte, ajung de unde am venit!

\"apoi blanc

nici zîmbetul lui n-a rămas
doar palmele și senzația limpede
că l-am îngropat prea adînc
în pămînt și
în mine\"

adannnnnc... asa sa citesti!

intotdeauna am trait cuvantul venit din profunzimea launtrului. el nu minte, ne intregeste, ne adauga gandului universal intru iubire! nu pot trece indiferent
pe langa versul sincer; inaltator, darnic, marinimos, care ne cerne si discerne
trairile, viata:

\"fericire și deșărtăciune se adună vremelnic în inimă\"

\"drumul s-a năruit sub piatra strivită de pași\"

\"glasul meu ca vuietul vremii ce trece
tărâm nemăsurat de nisipul prin care ne croim drum
cu fiecare noapte mai aproape
cu fiecare zi vremea ne bate haotic în piept
lumânările se jertfesc în tăcere\"

ganduri in liniste... ecoul poemului rasuna ca o inima ce bate!

carmen nicoara un poem direct, taios, meandric... m-a biruit! felicitari

Corina, ma omoara gandul ca pricepi atat de adac viata, nu ma mir... si-ti doresc din suflet o viata linistita(mi-ai spus tu ca....). fara gandul zilei de maine! iata-ma zambin ca un sacal! multa iubire!

Imi place si cred ca micropemul intruneste feeria unui crepuscul mai ales prin ultimele doua strofe:

\"printre umbre de pietre
singură luna \"


Eu prefer \"noapte de vara\", gandind ca premerge/ighite si sensul inserarii si al celui de curgere inspre dimineata, este un gand din noapte ce ne imbraca!
Nimeni n-a pus coada la cireasa,inclin sa savurez puterea cuvantului care se rupe din altul... dintr-o alta poezie, ca legatura, ca semn ca nu putem fi decat
nascuti nu facuti cautatori de minuni! si sa nu uitam ca pana la dumnezeu ne mananca ingerii, cautandu-ne! Iata de ce rostirea simpla este biruitoare!
Cararile batute sunt sigure... sub titlu se poate pune o referinta... care sa ne impinga si la un altfel de a intelege poemul!

Dume, nu stiam precis daca primul vers este titlul unui poem! Batrane , nu te speria, imi place, chiar ca are un efect deosebit aceasta strecurare, cuprindere a gandului si cuvantului bacovian in acest spatiu inchis din umbrele pietrelor, aceasta tacere/singuratate astrala! Ganduri bune

\"Noapte de vara - (George Bacovia)


Noaptea-ncet ticnit se lasa -
Poezie, sau destin -
Luna urca, somnoroasa
Vino, vin!

Este liniste, racoare,
Codrul e de farmec plin -
Pe sub tei inca-n floare, -
Poezie, sau destin.

PS
Mi se pare ca are ceva din Minulescu-Cosbuc acest poem bacovian !

batrane un poem pe care-l traiesc bucurandu-ma ca am apucat sa-l citesc... ei bine
astazi m-a cuprins, maine poate o sa mai spun ceva! Un gand bun!

Teodor, m-am asezat in tacere in poem... in fereastra ta oricum invie si mor stele... acum sunt linistit, o liniste blanda langa tine, batrane, comentariile sunt de prisos, vorbesc numai despre mine, a ma ierta cititorul... vreau sa-ti spun ca iti sta mult mai bine in poemul amplu, in el reusesti deplinatatea! Nu uita!
Ganduri bune

Doru Dancus...pacat ca nu sezum fata in fata, uitandu-ne printr-o flasca plina, poete, amrata asta de viata pe care inca o port cu mine o pot cuprinde in cateva cuvinte! inainte(...) un poet/scriitor era proptit in cer, era atat de departe incat trebuia sa ma uit la el cu telescopul, intangibil si falnic precum un stalp de telegraf, ei bine cei care erau ziditi bine in sistem! Batrane, am trait pana la neputinta aceste umilinte, m-au naruit!
Astazi, acum, ma torpilez bine apoi incerc sa produc un amarat de comentariu, dar si asa ma intreb, oare sunt eu acela care se zbate, care incearca sa se recompuna, sa se tarasca, sa se bucure inca ori sa explodeze scriind, incercand o oarecare sinceritate, incercand fuga de artificialitate, de vulgaritatea bruta si brutala scapata din chingi!
Adevarul este ca nimeni n-a rasturnat inca lumea scriind! In fapt vrem nu vrem literatura este incadrata, inramata, inchisa in sistemul politic... ei isi peticesc goliciunea cu sufletele noastre.... acolo acolo mi-as baga eu picioarele... poete asta este... putin, mult, nici dumnezeu nu mai stie, vorba taranului din mine!Ganduri bune

Un poem excelent, m-a biruit! ce sa mai adaug batrane! fug repede sa nu raman definitiv in el! remarcabil finalul!
\"și totuși

clipa aceea roade din umbra
în care locuiesc fără voie

oricum nu eu am hotărât
ceea ce sunt\"


Un gand tanar si o zi plina! multam fain!


AAAA, sa nu uit, ce este intre ghilimele nu-mi place! dar sa ramana intre noi!