nu sunt dependentă de tandrețe

tandretea pare a fi parinteasca, ne indupleca! de aceea ne scuturam de ea incercand asa zisa libertate de a fi de a exista. incercam sa pasim in viata constienti, haruiti cu intelepciunea de a ne impaca trupul dar si sufletul cu un poem cat o lume!

\"o să potrivim unghiul
dintre inimi,coapse și gânduri
într-un somn argintiu
ne va ploua în ochi de atâta singurătate
tu mă vei privi
de parcă vom inventa
o altă metafizică a nudității feminine
eu am să te seduc
cu un poem cât o lume\"

am să modific cu tandrețe, după varianta propusă de tine.

... titlul este sugestiv, nu incerca sa-l modifici! este banuiesc, realitatea unui prezent continuu! Un gand bun!

este o realitate probabilă. depinde de câtă tandrețe avem nevoie.
un gînd la fel de bun!

nu stiu de ce, dar eu vad sub tandrete si gingasie spasm si tumult. si revolta.
Unghiurile aluneca cat ai clipi de la coapse la inimna, apoi intrinsec, prin ganduri.
durerile, prin patima lor, vor dezlantui orgii pagane, totul e un iures care se framanta si roade pojghita de gheata de deasupra.

cu prietenie,
andrei ot tgocna

Plăcută e la mângâiere catifeaua dimineții tale. Liniștea din final îmi dă fiori, dar mă voi lăsa scufundată într-un somn argintiu visând la \"black velvet\".
Astăzi am primit mângâieri de catifea.
Cu drag, Maria

aici poemul se zbate prins între zidurile singurătății, bântuit de o liniște...metafizică...de parca ar putea sa inventeze...absența iubirii...\"un poem cât o lume\"...și o dimineață înghețată în aparențe...de catifea...

„eu am să te seduc
cu un poem cât o lume”
Mereu puternică pe spații mici, mereu cea care prinde poezia de pe aripile fluturilor, din roua dimineților, expresia unui feminin pur, Cesara.
Cu admirație, quasiote.

andrei:hmmm, se vede că ai citit cu ochii unui bărbat. mulțumesc, ai dreptate în felul tău.
maria:mulțumesc. oricînd te voi adăposti în poemele mele.
ioana:și tu ai văzut zimții de catifea. deși după o noapte de catifea, nu mai aștepți nicio dimineață.
cu drag, vouă

mă copleșești. mulțumesc pentru comentariu.
ps:nu sunt o femeie puternică. doar o femeie care iubește.
cu drag,

cezara răducu, un comentariu la comentariu!...de ce atâta neputință? iubirea e o forță colosală! iar femeia care iubește... la fel...e minunat că iubești!...hai, curaj, dă-mi mâna!...

*forță* în loc de forță...

simt eu că tu înțelegi de ce e în stare o femeie care iubește.mulțumesc.
cezara