Doru Dorian David

desigur ca infinitatea culorilor, nuantelor, gusturilor, cladesc acel spectru care ne unicizeaza! multitudinea, feluritele metode de a patrunde spatiul poetic, de a-l aseza in cuvant... aceasta supa este universala de aceea si comuna intr-un cuvant este balastul cladit de viata, experienta, cultura... si iata cum poetul trebuie sa intregeasca, sa umple acest suflet comun cu el insusi, sa-l coloreze cu el insusi, sa-i da viata cu el insusi... altfel spunerea se prabuseste devine plata, nu reusete sa se individualizeze! fiecarei culori comune in timp ii adaugam o alta nuanta nu neaparat a saptea... da universul este negru soarele alb insa lentila/atmosfera ce ne intretine, ne protejeaza, absoarbe violetul/albastrul si-l reflecta.

Am facut aceasta digresiune doar spre a spune ca poezia in esenta este foarte mult balast, nu poti face zidul fara de bolovani/caramizi...etc,etc important este liantul, compozitia, vraja de a lega, de a imbratisa, de a te reinfiinta,
de a adauga acolo sufletul, cantecul tau... starea, visul, lirismul, urletul, zbuciumul! Ei in final culoarea interiorului tau!

Da revenind la poetul Dume, el neindoielnic, cunoaste, traieste, aceste taine si se daruieste cuvantului ii da viata... tensiune, lirism, profunzime... un fel de tanguit care te cheama, te navaleste! un gand bun omule!

Un poem in rochie alba de mireasa! in care sufletul, nervul, respiratia profunda, fierbinte, vulcanica sunt pregnante... sfasie!! tensiunea trairilor strabate din inima spre cuvant iar cantecul versului ma inunda!

iata ca poemul nu este bland el inchide in sine socialul, aceasta lume prin care ne petrecem, inchisi nu doar in sine, inchisi nu doar in cuvant... inchisi mereu si mereu in sperante!


S-au întors trădătorii la înalții prelați
Despuiați și datori tribunalului gol
Obosiți, cu vânzarea alterată la braț
Cu sărutul lui Iuda scos din marele rol

Biciuiți am rămas. Crucea goală-a rămas.
Niște fluturi naivi se ciocneau între porți
Aveam chei potrivite – de la sânge la glas
Descuiam și intram în toți fluturii morți.\"

Un gand bu!

Daaaa! Iona revolta in care te imbraci este cea pe care o purtam noi cei care credem ca punem un cuvant langa suflet... zbaterea ta este si a mea! suntem impreuna si astazi si maine... un gand bun!

\"un soare argintiu
mumură zăpezi \"
iar lumanarea inca arde sfioasa!

iata-ma, incalzindu-mi sufletul, sub focul cuvintelor, nu sub un brad taiat, nu langa un foc de cetina! Zile bune, Cezara!

Carmen, m-am toot plimbat prin poemele tale(fara sa-ti las un semn) de fiecare data te-am vazut reconstruindu-te... am inceput sa-ti simt fiecare camera, fiecare umbrar, angoasele, zbaterile, sufletul!
Da!

\"la început m-am încurcat
am vrut să abandonez călătoria
pe spatele tău mi se părea că trec
multe femei deodată cu mine\"

Iti urez un an mandru si darnic muuuulta iubire!

tainele lumii,
în cugete blânde
neînnoptânde,
spaima să fie
apă pustie,
nici nenorocul
nu-și găsească locul,
ci anul curat
ca bradu-nălțat,


la anul mult suflet curat

tot sufletul fie cu tine, tinerete fara de batranete! D

acasa in vis te-am vazut si pe tine, tin minte ca visul era atat de real incat a devenit poezie! ei cate nu se pot lega in cuvant! astazi cand ma gandesc si nu pot sa cuprind anul petrecut printre poeziile tale imi spun cu ingaduinta ca locul fiecaruia se cladeste prin si cu sine cu toata iubirea acumulata... si ca traind poezia, sufletul nostru naste poezie... Multa fericire intru 2009! atila

amplitudine .... desigur ca mai poti adauga un \"a\" ... de asta data ....AAAAAAAAAAA

vor șchiopăta lupii de atâta foame de noi
ne vom uita până și gustul sângelui
într-o dragoste albă
ne vom fi pe rând
poezie și moarte
poezie și moarte

amplitudine trairilor se revarsa in poem cu darnicie, cuvantul devine plasma care inalata sufletul ii da viata multa viata, patima, nebunie... daruirea este totala... incantatia, puterea interiorizarii, puterea de a inchide in sine iubirea este atat de vizibila... undeva intuiesc un zid care naruindu-se naste un altul atat de inalt atat de inalt... fericire si multa iubire in 2009

Batrane, Dume, oricat de departe si oricat s-ar schimba lumea, cuvintele raman aceleasi, ai drepatate... dar curios este faptul ca ele nu imbatranesc in prezenta ta, cu tine; le adaugi rostul, tanguirea, tristetea, iubirea, prospetimea gandului, tresarirea inimii, angoasele existentei, farmecul existentei si gandul batranesc, durut, trait, venit din firescul atat de bogat
al sufletului!
Batrane un gand bun spre 2009 si multa iubire!

Este un poem care se viseaza... ganduri, trenuri, umbre

\"îmi sorb liniștea
o dată
de două ori
apoi înghit

multă acreală\"
Si totusi ma minunez, reverberand versul...

\"aici nu mai e nimeni
iar zborul s-a pierdut
în spațiul închis
dintre doi oameni\"

Un vers care imi ramane in suflet in inima in felul de a fi!

Este un poem limpede care m-a fascinat, atat de real incat a devenit poezie, limpede gandul tau si nu uita; poezia este realitatea, nu putem trece de ea cu ochii inchisi, ea exista in fiecare lucru! iata o pilda batraneasca, dar atat de
acuta, atat de noua! binevenita! un gand bun, sincer!

Paradoxal este ca uneori ziua este mai intinsa decat cerul: \"vom încolți un cer/
în talpa zilei\"! Desigur ca pricep sensul metaforelor dar astazi vreau sa traiesc, sa culeg doar cateva...

\"din cele șaisprezece milioane de culori/
care îmi trec peste inimă când mă atingi\"

Alunec intr-un alt pardox:

\"ar trebui să eliberăm toate cuvintele
cu tot cu intimitatea lor\".... ei rareori o facem ori izbutim s-o facem!

Si ca sa intregesc cercul ma inchid in paradoxul final:

\"ne vom apropia fără
vom păstra doar povestea
din sângele unui poem neînceput
nu ne trebuie decât noapte
și apă

atât\"

... da, \"nu ne trebuie decât noapte
și apă\".... acest lant izbutit de metafore coloreaza poemul.... il inchid in acel paradox universal al iubirilor naucitoare/neintelese!

teribila coincidenta.... am postat comentariile aproape in aceeasi clipa!
Un gand bun prietene!

Cand trec prin livada cu cirese amare a poetului, ma cuprinde dorul de casa si-mi vine sa ma desert, sa ma leapad de mine!

Sting lampa, visul ma poarta...

\"
acasă în copilărie
să-mi arate toate
anotimpurile
prin care am trecut
împreună cu tata
și orele oprite
în cearcănele mamei\"

Da asa cred si eu: \"cu mine nu mă voi întâlni niciodată\"


\"e trist și mi-e frig...

dimineața asta respiră din mine \"

Starea poetica este esentiala cand ea ne cuprinde, poezia devine reala! aproape insuportabila, ma inclin!
in fata poetei cu demnitate! Un gand sincer

astazi poate ca sunt prea bland dar nu pot sa spun ca un gand are sau nu talie
este tanar ori batran...ma petrec prin el si astept cu neintristata bucurie cuvantul, puterea si firea poetului tanar, un altfel de a pricepe cuvantul!
inca astept, noi

\"noi ardeam zăpezi pe la colțuri
ignoram dorințe
tolăniți în albii subțiri de mesteacăn\"

o nopte ninsa cu tine!

Este extrem de greu sa infragi forma, sa te joci cu ea sa o dezbraci pana unde rostirea, glasul, muzica, rabufnesc! Sunt putini poeti care inchisi in rostirea clasica pot spune ceva! si iata-ma infrant... poetul are taria stie sa rosteasca, unple cuvantul! N-am decat sa ma bucur si s-l traiesc atat cat pot!
Un gand bun

Mahmoud aici in acest poem te vad bine esti tu... batrane nu ne ierta scrie-te
limba ne este universala!...