A morning of Rose
In dreams a flower forms the light of dawn
And, as it follows, sends down to all of us
An image left so shallow. It is a glimpse
Of gilded summer in nights of winter grey`n
CÃRBUNII APRINȘI
Spre ultima împărtășanie din viață,
Trupul a lăsat în urma sa
Și aurul, și zdreanța poleită,
Și îmbracă sufletul cu umbra sa.
Zvârlit în grabă în turma de oi
Sufletul începe
OMUL DE RÃSCRUCE
Binecuvântează omule, da, fă-o:
Știința zeilor mărunți din traiul de o zi,
Lumina întunecată a zorilor cuminți,
Pe cei ce-așteaptă salariul de-o lună
Și cei ce urcă în arcă cu
Gândul meu a fost plecat mai mult din mine
Și aura mi-a zăbovit, prea mult, în alte locuri,
Acum când am sosit cu soarele, din nou, pe ale noastre plaiuri
Gândesc cu intea goală și inima întreagă,
Mi-a fost frică, la început, să râd în fața foii goale,
Era atât de pură, mireasă tânără, fecioară
Și am vrut să o las așa, să coboare din pământ,
Frumoasă ca o zi de vineri, în calendarul
Am visat cândva că devin celebră...
dar numai peste câteva mii de ani-
Hârtia, scrijelită-n grabă, fără lauri,
Să se păstreze într-o criptă cu mine
Și-apoi să devină unica istorie a acestor
Scrie adânc, scrie despre toate care trec,
Scrie despre orice înseamnă ceva,
Scrie cu farmec, dezvrăjind la rându-ți,
Scrie trăind viața, scrie întotdeauna așa.
Scrie atent, pe răboj și pe
Pe mine mă sperie eternitatea.
Acele clipe, suspendate în neant și veșnic neschimbate,
Mă înspăimântă de moarte.
Și atunci,de frica de a nu schimba ceva în ordinea deplină a veșniciei
Rostesc,
Fiecare a pierdut, pe drumul nostru vechi și surd,
Ceva în depărtare. Ne-am înțeles, cu toții parcă, să aruncăm,
De pretutindeni, visele. N-avem nevoie și ne-ncurcă,
Atât de mult, iluziile. Ne
Aștept să pleci. Să cazi, măr trist, din pomul vieții mele,
Să crezi că ești etern și-așa să te petreci
În veșnicul tău eden, ți-am spus: aștept să pleci!
Să iei cu tine și adoratele-mi
Ochiul se-nchide, oglinda cade, sfărâmată,
Nisipul trece praf,deșertul stinge apă
Și tot același chip învinge. Eu sunt aceeași fată
Care aduce încă foc de la fântână și izvor,
Dar n-a voit să
REVEDEREA
Simt că voi avea, după moarte, mult dor de tine...
Lumina ochilor și dragostea de sine,
Le-aș dărui oricui, în stare să trăiască
Și, când nu voi mai fi, pe veci să te
RESURRECTION
A climate of illusion has died into my arms
So now you caught me as I try to bury
A lost belief, an ark into my soul.
Is near a way to say, in life or death,
The magic words of
