Poezie
Negare
1 min lectură·
Mediu
Aștept să pleci. Să cazi, măr trist, din pomul vieții mele,
Să crezi că ești etern și-așa să te petreci
În veșnicul tău eden, ți-am spus: aștept să pleci!
Să iei cu tine și adoratele-mi cuvinte:
Dor, dorință, vis, iubire, grație, încredere, ființă-
E tot ce las cu tine și ți-am făcut valiza de plecare
Veșnică din mine. Dar, până atunci, repet mereu
Aceeași replică, rămân în așteptare și doar așa pot să respir,
Să cred în continuare că eu doar mai aștept o viză de plecare.
Te las să înțelegi de sunt dictator, tiran sau cum vrei să îmi spui
Când te țin prizonier aici, în inimă și vis. Și, pentru că doar aștept
Să pleci nu vreau, nici vorbă de plecare. Dacă rămân și pomul e al meu
Deasupra tu ești paradisu-ntreg și tot ceea ce este temutul d-zeu.
Aștept să pleci. Să duci cu tine acele vorbe, rufe uzate
Și, în acea plecare nevoită să vezi întoarcere și poate
O înviere, iar acele vorbe curățate, fine și adevărate-
Aceleași, însă noi, zămislitoare de credință:
Dor, dorință, iubire, grație,încredere, ființă.
002689
0