Poezie
Amăgire
1 min lectură·
Mediu
Ochiul se-nchide, oglinda cade, sfărâmată,
Nisipul trece praf,deșertul stinge apă
Și tot același chip învinge. Eu sunt aceeași fată
Care aduce încă foc de la fântână și izvor,
Dar n-a voit să stingă setea acelui viu și veșnic dor.
Acum în vis, marea e toată valuri și chipu-mi trece trist,
Acum răpus de maluri și-n urmă, colb învins.
Iluzia-i stăpână, dar e un joc al sorții
Când merg pe apă și-n deșert și calc doar urme ale morții.
002.187
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- doris
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 78
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 9
- Actualizat
Cum sa citezi
doris. “Amăgire.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doris/poezie/27404/amagireComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.