Poezie

Omul de răscruce

1 min lectură·3 octombrie 2002

Mediu

OMUL DE RÃSCRUCE

Binecuvântează omule, da, fă-o:

Știința zeilor mărunți din traiul de o zi,

Lumina întunecată a zorilor cuminți,

Pe cei ce-așteaptă salariul de-o lună

Și cei ce urcă în arcă cu luna, de mână.

Tratează-i regește, în banca ta de vise,

Pe toți, cu câteva amintiri să-i legi de tine,

Să-i faci să te dorească și tu să stai în mine,

De după calendarele creștine. Deschise,

Un cosmos de planete și-un univers de fum

Acoperă cu vânt și ceață, vorbirile în limbi,

Și nu te lasă să te întorci din drum,

Puterea și destinul a încerca să îți mai schimbi.

Atunci înjură omule, dar fă-o din străfund și fără frică:

Toți ce-ți cade în ochii mijiți către etern,

Când lovit de cuvinte, din soare, razele de fierb

Ș te întorci în cetate o mână de oase,

Filând, neclar, superbele femei cu coase.

002.184

doris. “Omul de răscruce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/doris/poezie/27233/omul-de-rascruce

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.