Poezii

Am visat cândva că devin celebră... dar numai peste câteva mii de ani- Hârtia, scrijelită-n grabă, fără lauri, Să se păstreze într-o criptă cu mine Și-apoi să devină unica istorie a acestor

Mi-a fost frică, la început, să râd în fața foii goale, Era atât de pură, mireasă tânără, fecioară Și am vrut să o las așa, să coboare din pământ, Frumoasă ca o zi de vineri, în calendarul

Ochiul se-nchide, oglinda cade, sfărâmată, Nisipul trece praf,deșertul stinge apă Și tot același chip învinge. Eu sunt aceeași fată Care aduce încă foc de la fântână și izvor, Dar n-a voit să

Aștept să pleci. Să cazi, măr trist, din pomul vieții mele, Să crezi că ești etern și-așa să te petreci În veșnicul tău eden, ți-am spus: aștept să pleci! Să iei cu tine și adoratele-mi

Fiecare a pierdut, pe drumul nostru vechi și surd, Ceva în depărtare. Ne-am înțeles, cu toții parcă, să aruncăm, De pretutindeni, visele. N-avem nevoie și ne-ncurcă, Atât de mult, iluziile. Ne

Gândul meu a fost plecat mai mult din mine Și aura mi-a zăbovit, prea mult, în alte locuri, Acum când am sosit cu soarele, din nou, pe ale noastre plaiuri Gândesc cu intea goală și inima întreagă,

RESURRECTION A climate of illusion has died into my arms So now you caught me as I try to bury A lost belief, an ark into my soul. Is near a way to say, in life or death, The magic words of

OMUL DE RÃSCRUCE Binecuvântează omule, da, fă-o: Știința zeilor mărunți din traiul de o zi, Lumina întunecată a zorilor cuminți, Pe cei ce-așteaptă salariul de-o lună Și cei ce urcă în arcă cu

REVEDEREA Simt că voi avea, după moarte, mult dor de tine... Lumina ochilor și dragostea de sine, Le-aș dărui oricui, în stare să trăiască Și, când nu voi mai fi, pe veci să te

CÃRBUNII APRINȘI Spre ultima împărtășanie din viață, Trupul a lăsat în urma sa Și aurul, și zdreanța poleită, Și îmbracă sufletul cu umbra sa. Zvârlit în grabă în turma de oi Sufletul începe