Dorina Șișu

Sângele îl simt cum aleargă în corp. Pașii devin grei. Lumea își vede de drum. Eu caut o cale. O explicație apoi o întrebare nu-mi dă pace; ”de ce?” și continui să-mi schimb gândul privind la fețele

un sfârșit oarecare și-a întors fața pe dos a văzut din afară singurătatea lui sărbătorile și secretele a văzut femei plângând și copii mirați bărbați dând din umeri și violând bărbați

spui că aștepți revoluția eu spun că e o glumă fără sens orgă e viața și falsă-ți e vocea și nimic din ce ai crezut că ai nu ai tot ce ai pierdut s-a așezat pe spatele tău ai devenit cocoșatul

să joci fotbal repet zâmbind-ți ca o scuză să joci și acum fotbal dar să mă opresc aici și să îți povestesc de un hedonist? să-mi aleg cuvintele în ultima vreme se ascund în buzunare iar

îmi povestești despre moarte și bunele ei maniere e o glumă într-un fir de ață moartea nu vine încălțată și tu spui că nu trișezi în fața vieții peste umerii fricoși și peste amurgul acesta

m-a ostenit tăcerea dar am să tac război în cercul din care am scăpat scad limitind privirea din omul nou sărac în ce arest mi-e chipul ce-și doarme în nămol sărmane străruințe ispite

mi-am dat seama că și visul trece că tot ce fac e ca o apă lumina mai vine uneori dinspre seară și bate la tâmpla mea mă strigă să o privesc din umbră ca și cum chirceala frunzelor din

nelămurit a rămas ghemul în spatele urmelor tale nu ești bătrân în fața culorilor fără vlagă a rămas șiretul de la pantoful tău te-ai aplecat să îl legi și ai scăpat asfaltul să-ți treacă

ne-am resemnat pe critica marxistă frumusețea de care zicea cel care mi-a julit glezna s-a împiedicat de o dialectică crezând că mintea-mi desenează rima fericirii să fim serioși domnișoare cu

propriul lăuntru (poem în proză) un urlet se agață de tine sau tu preferi, cu sinceritate, suferința amintirilor pe care le ai în fața Joanei d'Arc. crucile scot zgomote sâsâitoare. te lași

˗˗ De ce ai venit la mine? ˗˗ Să îți dau aceste însemnări. Mergi cu ele la o editură și le publici. Eu nu mai am timp. ˗˗ Dar unde pleci? Abia ai

Ce căutăm în țară străină? Mergem. Ne îndreptăm pașii tot timpul către un ceva care sperăm să ne fie cu folos. Creștem. Dorim să avem mai mult. Intervin nemulțumirile. Parcă nimic nu ne place.

Șade pustiul orbit peste tălpile tale, așteptând să-l trăiești, să te bucuri de moartea care te cuprinde alergând prin clepsidre cu mâinile strânse, privește pustiul orbit peste tălpile tale. Am să

˗˗ Costeleeee, unde dracu te-ai băgat, măăăă? ˗˗ Ce-ai, fă, de strigi ca nebuna? Uite-mă aci. Ai dat în orbu' găinilor? ˗˗ Vezi, mă, că a venit aia mică a lu' tușa

aș putea să-ți fiu o întâmplare transparentă aș putea să te las pe tâmplele mele să îți aud foșnetul sângelui apoi aș putea să îți făgăduiesc existența alături de mine oceanul spune

între noi s-a întâmplat o trecere un timp suprapus peste un abur acel abur am fost eu sau tu apoi am știut să ne contopim cu vâltoarea vieții am devenit prea grăbiți și am încurcat destinele tu

pentru că sunt între coastele tale pentru că am început să cânt înlăuntrul tău vin puțin lângă inima ta și spun: recunosc dacă mi-aș auzi cântecul în tine dacă aș vedea sângele meu cum picură

corbul orbului întoarce lumina pe dos vezi-le strigă cerșetorul din colț corbul orbului cu aripi tăiate te strigă te lasă te noapte răvaș te frânge șoptind pervers la ureche să-i spui

treaba cu dorul e mai complicată de fapt noi suntem născuți complicați ți-aduci aminte cum făceam pe nebunii? cum săream de pe pietre apoi ne prefăceam morți? ți-aduci aminte cum îmblânzeam

hedonistule am luat sentimentul tău de mână și m-am plimbat cu el în lungul și latul libertății până când am urcat pe un zid antic ca o salamandră să nu trezesc îngerul care

dacă aș spune că visul mi se pare real atunci când își pune talpa pe ceea ce nu știu aș plia noaptea împreună cu ziua sperând că mâine va fi altfel dar am să tac pentru că știu de această memorie

spune-mi de ce îmi este frică de scări rolul blănii mătăsoase a ajuns o poveste tu spui că te-aș putea întâlni pe o plajă că m-ai recunoaște tu nu vezi? în urmă îți rămâne mirosul unui

cuvintele nu le arunci în mare un război de viori nu ține de destin feriga e o mână care te trage în jos îți face dungi cardinale pentru că nu accepți să te faci un simplu cerșetor regele a

De ce nu mă poți iubi toată viața? de la prima literă auzi mersul melcului până la ultima literă când ajungi să te integrezi în spiralele casei lui fără să cunoști unde te duci pentru că valul