Dorina Baston

Draga Mae, multumesc ca te-ai oprit spre-a te lasa atinsa de psalmul meu. Si daca mai crezi ca e frumos, eu nu pot fi decat fericita... :)

Emotii aduse la limita...\"hotarului\". Nu-i usor de trait,si mai ales, de spus... Dar autorul stie, autorul simte cum s-o faca. Sub pana lui, framantarea capata contur atat de credibil...

Draga Dana, tarziu ajung sa-ti raspund si sa te asigur ca m-a bucurat sugestia ta. Adevarat ce spui. M-am gandit si eu... Voi incerca sa gasesc o vreme cand sa mai schimb pe ici pe colo...:) Multumesc de ajutor...:)

Pi mini tari m-o farmecat graiu\' si voroavele dumitali, ca-s lesne di talmacit si di pus la inima. Mai-mai sa slobod o lacrama-doua...:)

Camelia, placuta surpriza. Si ce bine arati cu magnolia aceea dupa ureche. Sigur ca-i a ta...Si mai vino ...:)

Am citit-o si-ntr-un sens si-n celalalt. Suna (mai) bine. Dar si directia conteaza...:) Si tot de bine este...:)

Pai, sa-ti creasca mare...fetita, taticule!...:):)

Coordonatele acestea pe care frumos le supui simtirii, ma fac sa-mi doresc sa ma trezesc intr-o dimineata ca aceea despre care scrii...:)
\"pe pleoapele tale tremură zorii
pe umeri
îți stăruie somnul mantie regală
visezi încă porți poteci ascunse
în pădurea din mlaștini
și căldura din ceasul
de taină\"...

Poem cernit... Nu cutez decat sa spun, in soapta, ca-l simt...
\"Ea purta în ea o temniță
și un nume într-un cântec\"...
\"și mâine e tot o noapte...\"
Ce culori frumoase, dar atat de sumbre...

Desi nu pretinde sa insemne mare lucru, si aprecierea mea exista. Adevaruri grele sculptate in poezie ori poezia vazuta prin lentila adevarului. Eu asa as rezuma...
Bun si sculptorul, bun si optometristul...:)

Impresionant proiect de poezie...Se-anunta atat de aproape de cea mai frumoasa...
Si seamana atat de mult cu-o viata de om...Ar putea foarte bine cere tot atata timp sa se scrie...
\"Voi pune si etajul o mie
de unde s-ar vedea intreaga lume,
Unde la sud cel mai de pret lucru
ar fi bunatatea
si unde la nord frumusetea ar fi
cea mai de pret...
De unde la vest si la est s-ar putea vedea
cu ochiul putin antrenat libertatea
printre varfuri de Everesti
si colti ascutiti de mistret...\"
Cea mai frumoasa poezie, cu cele mai frumoase repere ale celei mai frumoase forme de existenta...
Autorului- plecaciune...

La randul meu, ma declar impresionata de versurile de mai sus. Strofele unu, doi si patru- le-as semnala ca favorite.
Felicitari autorului!...

Numai loc de oprit si de meditat mai ramane, dupa lectura acestui imn inchinat mamei. I se potriveste de minune, ca o ie de in topit, suflecata la maneci si presarata cu flori de primavara, ca de inceput de anotimp fara sfarsit. Dar o spui tu- cu mult mai bine si mai frumos. \"Poezie adevarata!\" ma roaga sotul meu sa-ti transmit...Precum si multumiri pentru atmosfera din pagina ta...

Prinsa de muzica pe care-o sugerezi aici, eu ma las dusa de valsul tau, \"ca si cum/ ca si cand/ sufletul [mi-ar purta] condurul plangand\", iar \"pletele [mi s-ar]incurca in fuioare de timp\"...
Reusite acorduri in game minore...

Onorata de trecerea ta, Lucian. Marturisesc ca diacriticele reprezinta un oarece obstacol pentru mine, intrucat, din motive de timp si facilitate, lipsesc din scrierile mele. Mea culpa. Dar daca versurile mele au reusit sa-ti vorbeasca fara diacritice, eu ma declar bucuroasa. Si te mai invit.:)

Impresioneaza versurile tale, Andrei. Si trairile pe care, cu nerabdare, vrei sa le trimiti dincolo si dincoace de timp, mai ales \"la orele fixe\"...La mine, au ajuns foarte aproape de timpul potrivit. Multumesc pentru privilegiu...

Draga Ioana, aceasta poezie eu o aveam in mine de cand ma stiu. Iti multumesc pentru ca atat de duios ai pus-o in cuvinte. In anotimpurile mele de liniste, in taina iti spun, gasesc deseori popas in versurile tale. Si inca o data-ti multumesc...

Draga prietene,
Scrisoarea ta am primit-o aproape de apus, pe vremea cand razele isi piaptana lumina inainte sa se culce...
Simtindu-ma departe de jocul nostru obisnuit de aruncare de ganduri spre tinte ascunse, si-au aplecat culorile peste sulul de la tine. M-a uimit, dar le-am lasat sa citeasca... Pe masura ce se desfacea, sulul tau aducea inspre sine tot mai multa lumina si tot mai mult asfintit din acela in care stiu ca-ti place si tie sa te pierzi, cand te joci de-a v-ati-ascunselea cu lumea de-aici, de pe pamantul de la picioarele noastre...
Mie mi-a fugit privirea inspre mare dupa o vreme, dar sulul tau l-au luat ceilalti: vantul, ploaia, zorile, toamna, caderile, rasaritul...Si l-or mai fi citind si acum, la gura sobei sau la tarmuri de mare, la cumpana vremii sau la inima de furtuna...Sau poate ca si-l povestesc unii altora asa cum eu mie insami mi-l spun atunci cand tainele vin sa ma tina de maini...
Prietene al meu, de aici, de pe alt tarm al cuvintelor, eu te incredintez de ganduri bune si de intelegere. Si mai adaug ca, imparatiei mele de soapte ascunse, ravasul tau i-a alaturat inca una:\"...de boala asta o sa murim si eu si tu\"...
Iata,incheind, trimit inspre tine cuvintele acestea cu pretuire in ele, sa-ti tina de cald de ti-o fi vreodata ninsoare pe dinauntru si sa-ti aprinda o stea din acelea cazande, cu dorinte implinite purtate prin vise...
Si-ti mai trimit sanatate. Si zile cu pace...

Multumesc respectuos tuturor trecatorilor cu sau fara semne de vizita.
Adriana- onorata!...
Diana-multumiri pentru apropiere.
Anca- placuta surpriza mi-ai facut...:)
Tuturor- urari de prosperitate si...pana inspirata:)

Haiku-urile de fata au puterea de a starni emotii. Asezarea neintamplatoare imbie la o citire in cerc in sensul urmelor timpului, iar metaforele induc imagini puternice menite sa tina in ele inceputuri si/sau sfarsituri de lupte...
As cita ca preferat primul haiku:\" Serpuiesc prin crang/ Dragoni cu solzi aramii/ poteci de toamna\"...