dorin cozan

Stai lângă mine și suportă-mă, nu-mi spune ce știu. Nu-mi spune că suntem din stele făcuți. Și tumorile sunt, și urina. Atinge-mi praful stelar de pe buze, dacă mai poți și

Burta ta aproape perfectă e cerul iar pistruii tăi, constelații. Așa începe discursul erotic, atât în cele de sus, cât și în cele de jos. Și dacă ai învârti roata plăcerilor și ar cădea de

Aseară am pozat Luna fără să mă gândesc la tine. Din când în când îmi priveam băiatul cum lovea cu picioarele pietricelele, cu o frică ascunsă, ușoară, să nu-l pierd din ochi în

A venit Adam către seară la mine și mi-a zis: - Uite, Dorine, să discutăm practic. Eu am în grădină o casă. E a ta, gratis. Tot ce trebuie să faci e să te ocupi de grădină : tai iarba,

În luna mai, cu bicicleta cea roșie poetul iese la plimbarea de seară, cu tricoul său roșu pe care scrie “keep calm & love me”. Cu drona setată pe imagini rurale poți da căutare, la

A fost odată o masă, Bunicii, zăpadă și eu Mă luptam cântând cu un zmeu Și râdeam la stele pe casă. Odată, sub ea, aleasă Am fost pe trei nuci și un leu. A fost odată o masă, Bunicii,

De-o vreme, ochii mei lunecă pe tine, ca tăișul unei săbii. Vreau să te tai, să mă vezi. * Să fie umărul, rotundul din care ne-am rostogolit, mai devreme, în vis? Mâna care m-a uitat

Zece zile te-am urmărit, de pe calul meu alb, cu biciul pe crupă. Am studiat corpul tău în toate pozițiile; am văzut că ai pumni mici, așa cum îmi plac și în a zecea zi te-am călcat pe

De oboseală, de nesomn și de toate, m-am întins cu fața la cer, fără să mă gândesc la nimic, nici măcar la tine. Știi tu, cum ne țineam de câte o bară de tren (iar cititorul, pentru că

Adeseori după muncă îl vedeam șezând pe un scăunel, cu fața spre apus, cu mâinile încrucișate, fără a scoate o vorbă. Pe mine nu mă interesau femeile lui sau educația sentimentală care stă

Când mă joc cu părul ei spice de grâu îmi foșnesc sub degete, adormitor și lunatec. -Mă iubești? mă întreabă întoarsă cu spatele luminând peretele roșu de cuvinte. -Am promis, îi răspund,

Uite un cal, mi-ai zis, când voi avea o bucurie? Astăzi sau mâine? Un cal, zici?, privind înainte prin sufletul meu, cu lanterna. Un cal e în sine o bucurie, un răsfăț al aerului, o mângâiere a

Leneș și hoț, râul cuvintelor s-a strecurat din nou între sufletul tău și al meu. Iată cum s-a petrecut totul: Am început să mă uit de foarte departe cum speli vasele și, ca să nu adorm

Dar știți... Mona avea o mie de brațe. Îți tăia aerul când te mângâia — cu toți zeii îngrămădiți pe masă, într-o liniște ciudată, de muzeu cu vitralii sparte. Știai că se va sfârși din

Nu mă vei cunoaște prea repede pentru că deja tu mă știi. Dar cu această frică de a înflori când îți aduci aminte de mine, în mijlocul supermarketului, vei trăi veșnic. Nu mă vei

Uneori, mă împiedic de tine prin casă și atunci, să mă iert, deschid ușița de aur a inimii, scot o floare și mi-o întind. Dacă vii pe la mine, prietene, ai grijă pe unde calci – e plin

Trec păsări de fontă prin inima mea, Adio, cum altfel?, prietena mea. Mai singur, mai bun, mai frumos Flutur prin lumea cu susul în jos. Fii blândă și crudă, fii cum ți-e firea Așa cum