Poezie
Velă cu pisică de mare
2 min lectură·
Mediu
Leneș și hoț, râul cuvintelor s-a strecurat din nou între sufletul tău și al meu.
Iată cum s-a petrecut totul:
Am început să mă uit de foarte departe cum speli vasele
și, ca să nu adorm iar, am împins ușor către tine arca tăcerii
și m-am trezit că îți spun în gând:
-Bună! Ce faci?
Tu, somnoroasă, de la buric în sus
(pe care-l acoperă mai deloc tricoul cu o steluță de mare)
ai zis pisoiului tău:
- Bună!
Atunci el a început să vâslească în jurul tău,
la dreapta și la stânga,
rotind într-o parte și alta spatula,
dând drumul ușoarelor vorbe care întrețin o ușoară legănare
a șoldului
și apoi totul a curs de la sine.
Oh! chiar am visat că întrebi,
din celălalt capăt al corabiei:
- Mai avem pâine?
Și fiecare celulă, atom și particulă din mine
au strigat să auzi
ceva ce nu vei auzi niciodată.
Dar tu, înțeleaptă ca o pisică, mi-ai răspuns:
- Hai mai întâi să ne cumpărăm o grădină
și apoi semănăm grâul;
întâi facem bani și pe urmă copii.
(Oh, nu-mi spune că mă iubești!
Nici măcar un cuvânt!
Hai mai întâi să pronunțăm pe silabe:
Eu! Tu! Niciodată!
Eu! Tu! Niciodată!)
Leneș și hoț, râul cuvintelor urcă deasupra genunchilor
și eu scriu, am umplut caiete întregi, cu liniuțe și bastonașe
care toate, toate îți seamănă, ușor înclinate, și puse pe șotii.
023440
0
ȘC