Nu
traversa pe albastru
îmi șoptea piticul,
te paște un dezastru,
linia vieții e-n recul
planetar, Marte retrograd
te-așteaptă la cotitură…
Un zâmbet nomad
de dincolo de geamandură
juca
cuvinte mute împlântate în inima nerostirii, ca niște săgeți pe care abia când le scoți din rană le simți cu o durere mirată, lipsindu-ți…
tăcere respirând greu, a moarte, ca și când cerul a
Pleoapele ascund
golul profund,
mintea ascute
gândurile mute,
mâinile tac,
uman abac
de zile deșirate
din eternitate,
petale oarbe
din timpul de soarbe
avid
rid cu
Hamal
de vise,
noaptea mă bântuie
palidă
hoinărind transversal
prin ferestre închise
de suflet, epură lălâie
sau doar invalidă,
curge tabagic printre jaluzele
de carton sau zgură
până când,
Mă-nșală simțurile
cu absența mea din mine
lipsa îți miroase a întuneric
cu turle
trâmbițele irosesc destine
măsurabile alfanumeric
ceața îți bântuie imanent
țipenia flască și fum
mult fum mă
Coarne ascuțite, coadă de berbec,
arătarea nu-mi dă pace.
Dau să trec
indiferentă, cu ace-
lași pas nemuritor și sec
pe lângă,
nu-mi plec
privirea, nu mi-o pângă-
resc. Îmi suflec
doar o
Ploaie seacă, dulce-amară
răsărind uscat
dintr-un orizont senin și plat
dinăuntru spre afară,
plouă cu miros ciudat
de praf, întuneric, vreme impară
amestecate într-un aparat
de
De fiecare dată și Ană și Manole,
Albă zidire și simultan fîntînă
Îmi caut umbra rătăcind pe sub cupole
De timp ucis și îngropat pe lîngă stînă.
Sugrum ecoul gîndului ce sapă
Necruțător,
DM