Poezie
Cunoaștere
1 min lectură·
Mediu
Nu
traversa pe albastru
îmi șoptea piticul,
te paște un dezastru,
linia vieții e-n recul
planetar, Marte retrograd
te-așteaptă la cotitură…
Un zâmbet nomad
de dincolo de geamandură
juca amarnic x și zero
cu muntele lui Venus
pe un ritm de bolero
zadarnic descompus
în factori primi.
Grăbește-te,
spuneai, nu-i timp de lacrimi
și de menuete,
piticul bolnav de pelagră
vinde frunze de pelin
pe raze de luna neagră
în declin
înfășurate-n bigudiuri de cumulonimbus,
e șchiop de-un deget și surd
de-un papirus
redus la absurd.
Nu-l asculta, e carnaval,
zodie bleu-gemă
de opal
fără dilemă.
Găsește-mă
februarie 2002
045366
0
o bila alba.