Poezie
Destin
1 min lectură·
Mediu
De fiecare dată și Ană și Manole,
Albă zidire și simultan fîntînă
Îmi caut umbra rătăcind pe sub cupole
De timp ucis și îngropat pe lîngă stînă.
Sugrum ecoul gîndului ce sapă
Necruțător, găsind la temelie
O cale de acces, o trapă
Spre lacrima zidită ieri de vie.
Se surpă lichid valuri de ciment
Din lipsă de liant.
Azi am ales: spațiul e absent,
Zidul izvorăște zvelt din mine spre înalt.
Pitesti, 9 septembrie 1992
034.393
0
