Djamal Mahmoud

în Delir 5, am încercat să cobor în straturile cele mai fragile ale omului contemporan: locul în care limbajul se destramă, iar sensurile se pierd printre gesturi mecanice și identități impuse. Poemul nu începe cu revelația, ci cu prăbușirea — cu oboseala discursurilor care împart lumea în rase, popoare și frici. Am simțit întotdeauna că adevărata dramă a omului modern nu se află în conflictul dintre culturi, ci în golirea treptată a cuvântului, în răcirea sângelui, în absența oricărei arderi interioare.

De aceea, am căutat un alt drum: întoarcerea spre mit, spre prima poveste, spre începutul în care cuvântul avea greutate, formă, carne. Figura lui Avram și transformarea focului în apă nu sunt doar o referință biblică, ci o metaforă pentru capacitatea poeziei de a rescrie materia lumii. În acest spațiu, cuvântul devine arhitectură, iar gura — o cupolă în care se naște și dispare sensul.

În centrul poemului se află o imagine care mă urmărește de ani întregi: „mingea care trece dintr-o parte în alta, lovită împreună cu neantul din aerul său”. Acolo este, pentru mine, metafora lumii: un glob purtat fără voia lui de impulsuri străine, o bucurie absurdă, o mișcare fără direcție, un spectacol al hazardului în care oamenii dansează fără să-și dea seama că dansează pe marginea propriului gol.

Finalul poemului, cu cerul transformat în păianjen și cu pleoapele frecate „până la decojire”, nu este o imagine a disperării, ci una a lucidității. Dezgolirea nu e un gest al înfrângerii, ci al revenirii la esențial: pielea ca hârtie originară, tăcerea ca alfabet primordial.

Delir 5 este, de fapt, un gest de mărturisire: o încercare de a rămâne viu într-o lume care și-a pierdut gustul pentru lumină. Este un fel de a spune că, înainte de a inventa temple, orașe, patrii sau frontiere, omul a avut doar o piele, o respirație și o sete de sens.

Dacă am reușit să transmit măcar o parte din această sete, atunci poezia și-a împlinit rostul.

Djamal Mahmoud

Victor, mă bucur enorm că ai simțit delirurile în felul acesta.
Când îmi spui că te străbat frisoane, simt că poezia și-a găsit direcția.
Cu respect,
Djamal

Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească în pace…

Mulțumesc mult, George, pentru lectura atentă și pentru felul în care ai surprins spiritul acestei poezii.
Mă bucur că ai remarcat tensiunea dintre istorie, corporalitate și privirea asumată către lume — acolo se află, într-adevăr, miezul textului.

Apreciez observația ta și deschiderea ta critică.
E întotdeauna un câștig să fiu citit în acest fel.

Mă bucur să te regăsesc aici.
Cu prețuire
Djamal Mahmoud

Mulțumesc, Erika! Mă bucur mult că ai simțit în poem atât vibrația modernă, cât și umbra vechilor epopei. Ghilgameș ca martor al unei lumi care se reaprinde e exact tensiunea pe care am dorit s-o ating. Îți mulțumesc pentru cuvintele calde și pentru salut — wa ʿalayki s-salām!

Mulțumesc, Victor! Mă bucur că ai simțit schimbarea de ton și relaxarea stilului, fără ca profunzimea sau ironia să se piardă. Observația ta despre actualitatea și universalitatea temei mă onorează. Mulțumesc mult pentru apreciere și pentru căldura cu care m-ai primit înapoi!

Mulțumesc mult, Gela! Într-adevăr, intenția inițială a fost de a personifica „cerurile” și de a le atribui un feminin poetic, dar am renunțat la această formă pentru a evita orice posibilă interpretare greșită. Mă bucur că ai citit poemul în cheia lui expresionistă și că ai surprins tensiunea dintre mit și sine. Apreciez atenția ta fină, analiza și steaua oferită.

Mulțumesc, Sergiu! Lectura ta pătrunde exact în tensiunea pe care am vrut s-o ating: libertatea de a rescrie miturile și de a dezbrăca sacrul de solemnitate, pentru a-l aduce în intimitatea noastră fragilă. Mă onorează felul în care ai surprins gestul, ironia și revolta blândă din text. Apreciez mult profunzimea perspectivei tale.

Mulțumesc, Răzvan! Îmi place felul în care ai surprins jocul dintre timp și memorie. Lectura ta adaugă o finețe aparte textului, iar modul în care interpretezi “clipele” ca ecouri evanescente mă onorează. Apreciez sincer perspectiva ta.

Mulțumesc, Răzvan! Interpretarea ta aduce o profunzime aparte textului. Mă bucur că ai surprins tensiunea dintre gol și plin și că ai văzut în transformare o cale spre sens și întregire. Apreciez mult lectura și perspectiva ta.

Mulțumesc mult, Ottilia! Mă onorează lectura ta atentă și felul în care ai surprins esența textului. Apreciez sincer sensibilitatea și generozitatea cuvintelor tale.

Vă mulțumesc pentru apreciere. Bine v-am gasit

Iți mulțumesc de apreciere și părere. Uite că te ascult și renunț la ultimul vers!

Bucuros de revedere poete. Stima mea cu prietenie

Vă mulțumesc de trecere și apreciere…

Vă mulțumesc de trecere și primire. Toate cele bune

Vă mulțumesc de trecere și apreciere.

cred ca exista ceva comun intre noi aceasta tenta ironica ascunsa in spatele cuvintelor care incearca sa-si scoata degetul aratator intimidata de panza tesuta de altii.
multa stima domnule Victor

Radun Gabor, iti multumesc de citire si de semn.
la multi ani
Victor Tarina, iti multumesc de trecere, de buha\'u\'llah am auzit si de babullah, am citi despre ei si am stat de vorba cu cativa credinciosi ai acestei religii.
la multi ani

onorat de prezenta ta si de faptul ca ma citesti, esti si tu unul dintre poetii pe care ii citesc si ii apreciez.
chiar daca n-am avut ocazia sa ne cunoastem doar virtual
si ne despart mii de kilometrii dar am un sentiment ca ne stim.

stima si prietenia mea