Poezie
Delir5
Delirum.
1 min lectură·
Mediu
de viagra nu am nevoie încă
pentru o erecție durabilă,
nici de batistă albă la piept
pentru a înflori;
destulă vată am în casă,
sângele mi s-a răcit deja
și nu mai scoate niciun abur
după o plictisitoare discuție
despre rase, triburi, imperii
și toate numele pe care
și le dau oamenii —
și viteza lor zadarnică.
viteza, oricum, mult mai mică
decât cea cu care a reușit Avram
să transforme focul în apă limpede
și cuvântul „ur”
într-o cupolă în formă de gură de om,
gura care scoate tot felul de sunete
când mingea aceasta trece
dintr-o parte în alta, fără voia sa,
lovită, împreună cu neantul
din aerul său,
de picioarele care saltă de bucurie
de fiecare dată
când este legănată într-o pânză.
niciodată n-am crezut
că cerul poate avea forma
unui păianjen,
așa că-mi voi întinde mâna
să mă dezgolesc,
apoi să-mi închid pleoapele,
frecându-le
până la decojire.
023.203
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Djamal Mahmoud
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 151
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 33
- Actualizat
Cum sa citezi
Djamal Mahmoud. “Delir5.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/13945730/delir5Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
DMîn Delir 5, am încercat să cobor în straturile cele mai fragile ale omului contemporan: locul în care limbajul se destramă, iar sensurile se pierd printre gesturi mecanice și identități impuse. Poemul nu începe cu revelația, ci cu prăbușirea — cu oboseala discursurilor care împart lumea în rase, popoare și frici. Am simțit întotdeauna că adevărata dramă a omului modern nu se află în conflictul dintre culturi, ci în golirea treptată a cuvântului, în răcirea sângelui, în absența oricărei arderi interioare.
De aceea, am căutat un alt drum: întoarcerea spre mit, spre prima poveste, spre începutul în care cuvântul avea greutate, formă, carne. Figura lui Avram și transformarea focului în apă nu sunt doar o referință biblică, ci o metaforă pentru capacitatea poeziei de a rescrie materia lumii. În acest spațiu, cuvântul devine arhitectură, iar gura — o cupolă în care se naște și dispare sensul.
În centrul poemului se află o imagine care mă urmărește de ani întregi: „mingea care trece dintr-o parte în alta, lovită împreună cu neantul din aerul său”. Acolo este, pentru mine, metafora lumii: un glob purtat fără voia lui de impulsuri străine, o bucurie absurdă, o mișcare fără direcție, un spectacol al hazardului în care oamenii dansează fără să-și dea seama că dansează pe marginea propriului gol.
Finalul poemului, cu cerul transformat în păianjen și cu pleoapele frecate „până la decojire”, nu este o imagine a disperării, ci una a lucidității. Dezgolirea nu e un gest al înfrângerii, ci al revenirii la esențial: pielea ca hârtie originară, tăcerea ca alfabet primordial.
Delir 5 este, de fapt, un gest de mărturisire: o încercare de a rămâne viu într-o lume care și-a pierdut gustul pentru lumină. Este un fel de a spune că, înainte de a inventa temple, orașe, patrii sau frontiere, omul a avut doar o piele, o respirație și o sete de sens.
Dacă am reușit să transmit măcar o parte din această sete, atunci poezia și-a împlinit rostul.
Djamal Mahmoud
De aceea, am căutat un alt drum: întoarcerea spre mit, spre prima poveste, spre începutul în care cuvântul avea greutate, formă, carne. Figura lui Avram și transformarea focului în apă nu sunt doar o referință biblică, ci o metaforă pentru capacitatea poeziei de a rescrie materia lumii. În acest spațiu, cuvântul devine arhitectură, iar gura — o cupolă în care se naște și dispare sensul.
În centrul poemului se află o imagine care mă urmărește de ani întregi: „mingea care trece dintr-o parte în alta, lovită împreună cu neantul din aerul său”. Acolo este, pentru mine, metafora lumii: un glob purtat fără voia lui de impulsuri străine, o bucurie absurdă, o mișcare fără direcție, un spectacol al hazardului în care oamenii dansează fără să-și dea seama că dansează pe marginea propriului gol.
Finalul poemului, cu cerul transformat în păianjen și cu pleoapele frecate „până la decojire”, nu este o imagine a disperării, ci una a lucidității. Dezgolirea nu e un gest al înfrângerii, ci al revenirii la esențial: pielea ca hârtie originară, tăcerea ca alfabet primordial.
Delir 5 este, de fapt, un gest de mărturisire: o încercare de a rămâne viu într-o lume care și-a pierdut gustul pentru lumină. Este un fel de a spune că, înainte de a inventa temple, orașe, patrii sau frontiere, omul a avut doar o piele, o respirație și o sete de sens.
Dacă am reușit să transmit măcar o parte din această sete, atunci poezia și-a împlinit rostul.
Djamal Mahmoud
0
decât cea cu care a reușit avram
să transforme focul în apă limpede
și cuvântul ur într-o cupolă...\"
Excepționale versuri!
Parcă m-aș lipsi de Viagra, cu toate că-s
mai în etate cu opt ani decât Domnia Ta!
Bref, dar vorbeam de prezența viagrăi în poem.