Poezie
delir8
delirium.
1 min lectură·
Mediu
mă moșesc dunele, sângele mamei,
și țipătul pendulează
într-o furtună de nisip.
n-am pian să cânt Haydn,
precum Tomas Tranströmer;
zilele îmi vor fi fierbinți și albe.
în palme simt acum
frigul nașterii.
în față am mirajul
căruia doar eu îi aud
sunetele apei.
sug sânii cactusului
care-mi șoptește, din când în când:
ești liber… da… da… ești liber…
ecouri aurii, calde,
se înalță din tălpi.
o imit pe cea care se desface
cu seninătate.
ridic brațul tăcerii
și al goliciunii —
semn că nu lăcrimăm de durere.
setea e o clepsidră oarbă:
clipele cad, se răsucesc,
întorc firele.
iar ea,
lucind ca întotdeauna,
privește doar deasupra.
02417
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Djamal Mahmoud
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 107
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 27
- Actualizat
Cum sa citezi
Djamal Mahmoud. “delir8.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/djamal-mahmoud/poezie/14196197/delir8Comentarii (2)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
RRRRrazvan rachieriu✓“Clipele cad” de pe bucla prezentului, “se răsucesc” în vortexul timpului, “întorc” filele poveştii personale, deşirează țesăturile vieții, şi “ecourile” lor capătă evanescență.
0
DMMulțumesc, Răzvan! Îmi place felul în care ai surprins jocul dintre timp și memorie. Lectura ta adaugă o finețe aparte textului, iar modul în care interpretezi “clipele” ca ecouri evanescente mă onorează. Apreciez sincer perspectiva ta.
0