Djamal Mahmoud

drumule, dă-mi voie să-ți fiu un șanț— să tac despicat la marginea ta, până când ți se adună în mine toate sunetele și pașii, apoi să mă ridic deasupra-ți: un singur

ferestre, ferestre, ferestre. șapte creioane colorate și o gumă de șters. șapte ceruri și un curcubeu. șapte zile și un nume. clopotele bat, muezinii strigă, ierburile se

aplaud focul arzând palmele aplaud palmele aprinzând focul aplaud vântul măturând pulberile să nu faci niciun zgomot, mi se ordonă îndată va trece înaintea ta o caravană de flori ploile

am citit de pablo neruda și am ridicat din umeri desfăcând încet un borcan mic de gem am citit de t.s. eliot și am ieșit afară în căutarea unei pisici sălbatice s-o chem pe nume pe gard

la porțile vechii moschei vizitatorii se descalță grăbiți în priviri o cupolă se desface în vecinătatea altei cupole niciun pâlpâit copilul, cu sandalele în mână, privește deasupra întrebând de

tăcerea o decupez din tălpi, din palme, din priviri, o îngrop în țărână și plec la joacă fluierând. jocul meu preferat e ciocnirea bilelor de sticlă — deși le adun la întâmplare, culoarea

urcioarele sunt golite deja arborele îți crește văzând cu ochii în gesturi și în căldura pielii se cațără, cu rădăcinile înfipte în plămâni și în cenușa pașilor să n-ai încredere în

camera ascunsă cu grijă pozează în întuneric labele calcă urme de petale și de vopsea albă un cap abandonat în căutarea unui lemn uscat, aer sau unei palme un nume înfipt adânc în

Sunt onorat sa fiu cu voi astazi, in ziua plecarii voastre de la una dintre cele mai bune universitati din lume. Eu n-am absolvit niciodata facultatea. Adevarul fie spus, acum e momentul in care m-am

e a șaptea zi deja de când caut în mine zidul un lătrat mă invită insistent afară ploaia îți picta cu migală chipul pe poarta casei aerul din golul lăsat de trupul tău îmi intră

incolor cazi dintr-un țurțure o lacrimă învinsă lăsând în urmă stoluri de aburi și de răni te izbești de resturile albului abia transformat de cer în noroi gata s-au trezit ferestrele ți se

nicio legătură cu găurile din stratul de ozon pur și simplu m-am născut într-un loc destul de însorit și din acest motiv strigătul meu e puțin mai diferit față de alte strigăte niciun fel de

pustiul își depune ouăle într-un strigăt pietrele pendulează între guri urme de sânge și lacrimi mă ridic în căutarea unor fărâmături doi sâni și un pântec formează, în ochii mei, o piramidă de

tac strig plâng râd îmi fac iluzii nevoile din când în când las și niște urme care vor fi șterse de alte urme ca orice patruped am un creștet, o mamă, un dumnezeu și câțiva pui pe

tac stelele între văzduh și morminte tac munții între vulcane și nori focul și apa sunt două fețe ale aceluiași trup serbăm ultima explozie ropotul ni se înalță din ochi stoluri de șoimi chemate de

nimeni pe bancă- în teiul înzăpezit retrasă umbra. soare niciunde- între alb și negru doar fumul din hornuri. umbre nicăieri- copaci și felinare sub fulgii de nea. soare

geamătule, geamătule ce vii dintr-un cod pe care n-a reușit nimeni să-l descifreze încă trupul mi s-a copt — îți așteaptă cu însetare pliscurile vrăbiilor ploile nu mai au suficient

tăcerea se naște din strigăt, ecoul din tăcere, materia din materie, sufletul din suflet, infinitul din infinit, spiritul din spirit, lumina din materie, dumnezeu din lumină, materia din

e zece a zecea două mii și zece ani au trecut de când s-a scuturat palmierul iar oxigenul a împlinit trei sute cincizeci de milioane de ani de când s-a ridicat din ocean și s-a așezat

pleoapele încă se desfac da da încă se desfac ochii îmi privesc în tăcere clipele ce se crucifică pe liniile palmei fiecare înviind din moartea sa o altă clipă culorile se dezbracă între

de viagra nu am nevoie încă pentru o erecție durabilă, nici de batistă albă la piept pentru a înflori; destulă vată am în casă, sângele mi s-a răcit deja și nu mai scoate niciun abur după

la un colț al mesei mă așez — am o afinitate veche pentru colțuri. copilul își cheamă bunica să servească cina; rugăciunea e cel mai important lucru, zice — așa cum e poezia pentru

Bookfest 2010 Te poftim la citit! Anul acesta, la Bookfest, cărțile au... un sabor especial. Vino să descoperi Spania din cuvinte! Cea de-a V-a ediție a Salonului

TNCP 2010: 2-5 iunie Program lansari edituri & evenimente poetice Sala Oglinzilor & Curtea Casei Monteoru Catargi Calea Victoriei 115 • miercuri, 04 iunie ora 19 Editura