Poezie
funii
Delirium.
1 min lectură·
Mediu
urcioarele sunt golite deja
arborele îți crește văzând cu ochii
în gesturi și în căldura pielii
se cațără, cu rădăcinile înfipte
în plămâni
și în cenușa pașilor
să n-ai încredere în nimic, îmi spui,
în afară de sânul
sub care se bat tobele
serbând strivirea ciorchinilor
de struguri
niciodată să nu crezi în liniștea
funiilor
nici în albul spumei
indiferent de unde
sau din ce provine
pământul miroase a nou-născut acum
așa că scoate-ți capul
și strigă
întâmpinându-ți ploile.
003.109
0