Djamal Mahmoud

\"Ci toate că lupt foarte viril Să-mpac jumătate-mi bună Cu cea rea, nu trece-o lună Și iar am răzbel civil. (Dumitru Cioaca-genuneanu) Lupta ta virilă-i falsă Þi-se pare numai ție La

Fata morgana- sub razele de soare cactus în pustiu. ***** O boare de vânt- pe nisipul din deșert razele lunii. ***** Nisipul încins sub tălpa arabului- un șoim pe

Un murmur se aude undeva se zbate biciuit de iluzii rupându-și învelișurile necrotice Își eliberează aripile-nlănțuite părăsind țeasta îi se fugăresc culorile se-nalță se înalță

vuiesc ecourile în labirinturi roiuri de umbre alunecă-n prăpăstii trupul fraged se unduiește sub veșmânt trezind instinctele ce se agită-n colivii ducând universul pe umeri răsfoiește

Furtună-n deșert- sub cerul Bagdadului stoluri de cocori. ***** Furtună-n deșert- cuib de cocori părăsit pe turnul Babel.

Mireasmă de tei- un șir de vrăbii pe ram sub raza lunii. ***** O boare de vânt- sub fâlfâit de aripi florile de tei.

lebede pe lac- salcie plângătoare plecată pe mal. sălcii pletoase- la marginea lacului două lebede.

sunt un derviș un biet căutător de umbre și de Dumnezei privindu-ți nudul sculptat cu multă măiestrie și rafinament îmi trec degetele pe strune îmi aștern retinele și mă scald în mirajul

preludii furtunoase între cer și ape talazuri nebune se rostogolesc spre țărm reci precum cadavrele noastre jucăușe ca tipmul iată-mă purtându-mi polurile văpăile și uraganele precum

Apele malului zvâcnesc sub tălpi, gleznele tale .. stele ce sfârtecă bezna, un cânt în jurul căruia inimile saltă dansând sub coaste precum baiaderele . Tu... femeie închisă într-un

ducându-mi desaga iluziilor pe umăr halucinațiile-mi saltă precum broaștele în mlaștini șerpuie râurile scăldate de vreascuri clipele tropăie pe scoarța mea suflă precum Alizeul ecourile mă

Cedrii sub ploaie- în desaga râului frunze și vreascuri.

Fulgere pe cer- în furtună neclintit stejarul bătrân.

O vijelie- în pădure de strajă stejar desfrunzit.

Vuietul de vânt- zgribulite sub zăpezi crizantemele.

Vrăbii sub streșini- peste ramuri de copaci fulgi de zăpadă.

Albul zăpezii pe trupuri și suflete- mireasă-i terra.

O adiere de vânt pe malurile Eufratului, un verde crud pe ramuri de palmieri, fluturii gândului fâlfâie în oazele memoriei. Pășesc peste urmele copitelor, galopuri aritmice precum

Pomi îngălbeniți- lumina candelelor în cimitire. *** Crengi desfrunzite- lumina lumânării în lacrima ta. *** Covor de frunziș- lumina lumânării- pâlpâie în mâini.