Diana Rizoiu

Plouă și simt Cum din sufletul meu Pleacă încet picăturile de suferință. Privesc ploaia în întuneric. Aud suferința cerului ... îi e frică De întuneric, de singurătate ... și plânge. Își plânge

Trăiesc după reguli Zâmbesc la comandă Și aștept startul spre fericire Toată lumea a plecat. Nu-mi spune nimeni să plec. Alerg ani de zile după fericire Cu lacrimi în ochi spre acel punct de

Degeaba știi că iubești tot ce te poate ucide, Sfărâmat de gânduri nebune ce te sufocă Și strângi apăsat un suflet dependent de aer. Știi cum e să zbori deasupra zâmbetelor? Nu poți sparge pânza

Deschide-ți aripile, înger cu suflet de cristal Și cuprinde-mi coroana Sub veșnica ta rugăciune. Apleacă-ți ochii tăi de apă Asupra sufletului meu Incapabil sa înțeleagă sau să se

Parc de frunze înflorite cu muguri de zâmbete Să-ți lucească pe figura veselă și optimistă. Calde surâsuri de fulgi să se rotească în jurul tău. Galop de lacrimi turcoaz plângând să șteargă

Ce ciudat cum se întorc și se răsucesc toate în viața asta, Sunt jocuri inspirate din mintea noastra. Suntem legați de tot ceea ce ne înconjoară Și cu fiecare minut rupem cu dinții

Adună-ți din timp razele Și fii gata să-ți construiești soarele. Pune lumina la presat Și udă razele în fiecare zi pentru a crește. Plantează scara până la cer Și urcă-ți noul soare

Petalele trandafirilor au început să cadă ... Prin umbrele de praf intră lumina ... Un miros de vechi îneacă aerul, Iar razele lunii mă luminează, Dar nu au destulă putere ... Am fost singură

Șterge-mi și acest ultim pas, Pe care l-am facut în felul meu. Þi-l dăruiesc tot ție, Este răspunsul la orice întrebare, Dar ți-ai învățat răspunsurile, Ocolești concluziile, Și definești viața

Nu zăpada omoară Ci frigul pe care îl provoacă. Nu viața omoară, Ci moartea trăită în viață. Nu ne omoară ceilalți, Ci noi ne facem singuri rău! Ar trebui să știm că Nu iubirea ne omoară, Ci

Fericirea e un suvenir Luat din locurile pe care doar le vizităm. Fericirea e mâncarea Care se termină prea repede Și e prea scumpă. Fericirea există, e atunci, e acum, va fi ... Lipsește

Vreau să mor cu gândul de NOI Vreau să ard clipa, să rămână fumul Să formeze un indescifrabil NOI. Vreau să uit să respir, să visez Vreau doar să strig NOI Pierzându-ne în definiția

Eu și tu în aceeași veche stație Pe care am construit-o cu mâini de ceară Ce încet s-au topit una în alta Eu și tu... un noi indistructibil Ce pornea spre fericire... Și un singur tren al

Nici șaptezeci și opt de cuvinte Nu m-ar face să te urăsc. Nici un tunet nu m-ar face Să nu te mai aud Nici un frig nu m-ar face Să nu te simt... să te ating. Pierdută într-o ceață Te văd...

Aș vrea să cred că viața E un vis născut din imaginația morților. Aș vrea să cred Că știu punctul sfârșitului Și să îmi imaginez viața ca pe o scară, Care duce la moarte. Lacrimile să fie

se aud urlete... si totusi e liniste, si totusi pasesc cu frica pe o poarta inchisa. si vad dincolo de gratii, o curte parasita. iese fum... iese din pamant si se ridica deasupra frunzelor. imi ridic

printre umbre de fum vad o pata de amintire, printre valuri de lacrimi vad urme de sange... trecutul m-a dezbracat de forme, mi-a furat sufletul, si mi-a lasat deschise ranile. fugind in

Nu știu dacă există cuvinte Pentru a exprima durerea Poate doar urlete și lacrimi Ce vin fără să vrei Mor rugându-mă ... doar puțin ... un zâmbet. Știu ce se întâmplă, mi s-a mai întâmplat Și

Acum câteva minute mă aflam într-un bar Acum mă aflu în lumea mea Văd doar un vârtej de vise al altora. Spun tuturor că îi iubesc Dar este doar glasul vinului. Mă ridic, dar presiunea mă

Valuri de durere sfârșesc lacuri De lacrimi suspinate de un suflet Înotând în grația valurilor... Porți prin norii negri îmi deschid ochii minții. Pietre se mișcă, formându-și portativul, Grave

Uneori ultimul lucru de care Te poți ține Rămâne flacăra unei lumânări Deși încet aceasta se stinge Și te lasă să te îneci în viață. Îți dă drumul ușor în crudul prezent ... Îmi dă drumul în

Am fost destul de proastă Să cred că răsplata există ... Dar am uitat că Prostia nu se răsplătește ...