Doar durere... nimic mai mult...

de ce mereu aceasta antiteza? de ce mereu sufletul tau e in antiteza cu ceea ce il inconjoara?

sau poate că ceea ce mă înconjoară e în antiteză cu sufletul meu... poate...

:) e ca in povestea aceea despre cineva care a visat ca e fluture... si trezindu-se a doua zi si-a spus:\"daca fluturele a visat ca sunt eu?\"
in ceea ce priveste poezia ta, ma aflu si eu in situatia primului vers... dar chiar, prea multa tristete e acolo la tine...

Adina, cu ultima ta propoziție din comentariu ai reușit să vezi câtă durere e la mine în suflet... s-a instalat și nu mai vrea să plece...

adina, iti aduc eu primavara..:) trandafiri si haiku-uri. remember?

diana, nimic nu e in antiteza. asta stiu ca nu crezi, dar va veni ziua cand iti vei fauri propria-ti viata, propria-ti metafora.. asculta o floare de mar batrana care a vazut batrani sub ea iubindu-se!! nu spun nici un cuvant mai mult!!

..

poate așa va fi... nu te contrazic, dar eu spun ce simt în prezent... mulțumesc pentru gânduri :)

p.s. cât despre antiteză... asta am și vrut să creez, deci există...

Lasa durerea inghitita de ninsori si traieste clipa! Exista in fiecare din noi puterea de a renaste prin cuvant. Succes!

\"Și sper fericirea cu mintea durerii...
Vânată de pasul șoaptelor\"- cunoscuta simtire, foarte frumos descrisa in aceste versuri.iar eu iti soptesc sa nu te schimbi, bucura-te de antiteza,asta ineamna traire. cand nu va mai fi o sa fie rau...

drag
nicholas

mulțumesc pentru gânduri și rânduri Nicholas și Gabriela... :)

Diana, eu nu iti spun sa mergi mai departe,etc,etc. Deja sfaturi de genul asta se banalizeaza si iti vor suna mai mult de a impins de la spate, decat a un sfat amical. Eu stiu ca aceste clipe de antiteza isi au rostul lor. Si o stii, sau o sa o stii si tu. Pana atunci, poti sa te refugiezi in cuvinte de cate ori simti nevoia. Or sa aline, cat de cat...
La nivel de poezie, imi place cum e structurata(se vede ca si tu ai progresat mult in a exprima cat mai clar si mai usor ce simti). Singura obiectie:punctele de suspensie. Nu stiu daca ti-a soptit cineva, dar punctele de suspensie au un farmec aparte...-vezi? Nu pune prea multe. am inteles ca vrei sa subliniezi starea ta de meditatie, pierduta in ganduri, dar evita sa folosesti atat de des, atat de multe puncte. Asta, ca sfat. Tu faci, bineinteles, cum crezi. Cu simpatie sincera,

O să țin seama de sfatul tău, Cătălina! Mulțumesc pentru com.

\"Vânată de pasul șoaptelor
Încerc să râd... \" sau
\"Inainte sa ajung
incerc sa plec...\" E greu sa mergi undeva fara nimic langa inima...

Scrii din ce in ce mai bine.. sa stii ca te urmaresc...:)

Ma alatur celor spuse de Catalina. Diana, cred ca e prima poezie a ta pe care o citesc, asa incat nu imi pot da seama daca ai facut vreun progres sau nu. Intentionez sa citesc si celelalte texte pentru a ma putea pronunta.

Referitor la poezia aceasta, observ cu usurinta sensibilitatea ta, si atunci cand interiorul tau e sensibil, la fel e si cuvantul. Eu insa propun sa schimbi putin haina acestei fragilitati interioare, incercand sa eviti a cadea in sentimentalisme fara grai, fara suficienta forta artistica. Incearca sa te departezi putin de contextul durerii tale, de faptul ca poezia e scrisa de tine (evitand, astfel, subiectivismul) si sa imi spui la ce raspuns ai ajuns..daca versurile, artistic vorbind, te \'satisfac\'.

Mai trec!
peta.