Diana Manaila

sunt momente in care sangele de rosu spaniol se preschimba in iedera albastra, sub taietura neagra a pantofilor de catifea; asa sunt marile iubiri interzise sau, mai abitir, iubirile imaginare, pasionale, precum o corida; singuratatea devine atunci o innuntire cu visul.

\'\'In viata sa ai de-a face cu Oameni si nu cu lume. Oameni sunt putini, lume, cat vezi cu ochii..\'\'

pentru ca ai mare dreptate....offf, ma mai lecuiesc vreodata?

despre trecere, despre caderea in pietre fara durere, caci plutirea se face prin cuvinte...

atunci bucuria scrierii mele si-a implinit menirea.
Intorc fericirea spre tine!

mutatii si cioburi adunate...
Gand bun!

ma bucura semnul; si eu am citit, insa am suflat peste semne...le citesc si pe cele lasate de altii spre tine...ca de fiecare data, imi luminezi calea...
Cu drag in seara!

nu a fost sortit a fi tendentios puritan....daca astfel au cazut cuvintele mele in linistea ta, atunci am lipit bine starea de sensuri...
Gand bun!

nu pot sa nu remarc atingerea cuvintelor tale....si nu oricum; gasesc aici un soi de mestesug in a polei fiori peste sinapsele mele feminine...:)

sunt bine cand ma stiu pastrata acolo, langa licorile tale de suflet...da, e tare bine sa te simti macar o secunda precum o frunza frumoasa in semnul unei carti de duh.
Gand bun!

un poem extrem de feminin..de altfel, ‘’elle’’ induce toate accentele de sensibilitate, de o anume frumusete pamanteasca, insa inalta, ca un turn de catedrala gotica, mandra dar nu prin complexitatea ogivelor, ci prin simplitate, naturalete, tinuta. De aceea, obiectele sunt simple: semiluna, carte, trup...totul aici emana caldura (‘’venea de la sud’’), feminitate (majoritatea substantivelor fiind de gen feminin), iubire (iubea secundele, semiluna intoarsa catre magnolii, umbrele de lebada), si o eleganta rafinata a dansului.
O umbra de lebeda, un ultim concert de iarna in inimi, niciun itinerariu in rosu....doar dans...

bun venit la marginea mea. Semnul tau naste valuri de verde...

nu demult priveam si eu lumea prin bucati colarate de sticla...
\'\'
am să iubesc mereu verbul a fi
mă trezesc conjugându-l șoptit cu o linguriță de miere
și una cu nisip colorat (în locul desinenței)
iar totul scrâșnește în moleculele mele afone
acum indigo
îmi încep diminețile cu mișcări circulare de șolduri
împrejur, aerul se sparge în inele de sticlă
ca și cum aș privi printr-un ochean magic
din cioburi roșii, galbene, albastre
văd oamenii multicolor
cu sufletul la gură
alerg în jurul lor, printre imagini întoarse
și sunt frumoasă
așa, înaltă, ca o coloana de fildeș
îmi umezesc buzele în privirile zemoase
ale unor bărbați siamezi
într-un târziu, mă opresc la taraba
unde se vând baloane de săpun
îmi aleg unul cu miros de floare de nu-mă-uita
mă arcuiesc paralel cu zâmbetul lunii
e noapte
mereu aceeași noapte tăcută
inspir si mă ascund încet la periferia salcâmilor
jucând de-a v-ați îndrăgostitelea cu umbrele\'\'.

Era firesc ca tu sa o privesti printr-o sticla alba, transparenta...intr-adevar, oamenii dau nuante oamenilor...

imi era dor de nisipuri, de corabiile tale, de spirale parcurse mai mereu \'\'in sens invers\'\', de norocul din scoici, de simplitatea cuvintelor amortite...mi-am ancorat sufletul aici, intr-un tarziu... devenit timpuriu.

intotdeauna esentele se pastreaza in acele sticlute mici, colorate de ganduri mari, de plutiri ale spiritului, de atingeri metalice ale mintii; nisipurile pastreza ele insele esentele urmelor, ale venirilor si plecarilor, ale sidefurilor trailor inalte, ale unui \'\'timp fara contur\'\'...
Si, Ela, tu modelezi esenta fara a te teme vreodata de absenta formei, rostul tau va fi intotdeauna de primire...eu stiu.

am incercat si noi sa fim langa tine pe 8; nu stiu in ce masura am reusit...poate nu....in urma tacerii...oricum, suntem acolo, printre orhidee si trandafiri albi...daca ne primesti...
Drag.

si pentru impletirea in privirea mea umeda.
Gand bun!

ar fi sigura despartire ingaduita in primavara asta crescuta in muguri!

sa \'\'ne lasam purtati de cercul neputintei, cel fluorescent, lasat de luna intre apus si rasarit\'\', pentru ca intr-un final sau pur si simplu intr-o zi oarecare, sa \'\'atingem cu inima o pasare a Domnului\'\'. Ela , asa sunt descantarile cele mari, acelea mistice, indigo...asa sunt nuantele destinului, sa nu ne temem!
(foarte curios, Ela! Scrisesem si eu cercuri si indigo cu foarte putin in urma ta si tot despre treceri era vorba! :))

in primul rand, o primavara cu muguri in suflet!
in al doilea rand, multam pentru trecere; esti binevenit in albumul de familie si nu numai...
voi scrie sau, mai degraba, am sa ma scriu (dupa cum mi-a soptit si un inger pazitor).
Gand bun!