A doua destăinuire

Stii, uneori fluturii își lasă coconii pe buzele mele și totul devine rotire, literele fac aripi multicolore și se desprind, mi se rostogolesc peste țesuturi...acolo v-așezați împreună pe inima mea în forma de izvor...mă apăsați pe vene. Brațele se despart în silabe carmin. Lichidă, mă preling pe degetul ierbii. Într-o zi, îmi voi lipi cerneala de pietrele reci, ca și cum mi-aș tatua plecarea...