Destăinuire

Diana,
E un text care uimește prin expresivitate verbală și prospețime de imagini. Nu știi dacă ți-ai dorit să faci cu adevărat literatură, deci un poem, sau totul ține te dorința de a mărturisi. Sigur, tu știi cel mai bine unde și câtă autobiografie ai picurat pe aici, fapt care n-ar trebui să-l intereseze pe cititor decât doar în măsura în care s-a lăsat cucerit de scriitură. În speranța că ești curioasă să afle unde văd eu literatură, deci semne ale valorii artistice, îmi permit să citez:
\"Eu nu am fost îndrăgostită niciodată.
Am fost doar prinsă într-un joc de-a degetele împreunate,
undeva, într-un cub închis, un simplu alcov cu scadentă pe viață.
Trupul sticlos se unduia încet, la fiecare pagină întoarsă, la fiecare semn al mirării...
Pe atunci sânii mei căutau cerul cu mirarea unei Eve refuzate. Hmmm, bărbatul acela cu nări de zimbru stătea în tine, cu genunchii la piept.
el s-a dus, îmbătat într-un vacuum de pofte; în urma necropsiei s-a constatat că se înecase cu un măr. Bizar!
V-am spus, eu nu am fost îndrăgostita niciodată!

E doar o părere. Voi mai trece neapărat pe la textele tale...

in casa vorbelor mele!
Ai intuit bine; nu mi-am propus \'\'sa fac cu adevarat literatura\'\'...as indrazni mult prea mult. Tot ce pot face este sa imi deschid sufletul, sa ma (re)descopar, sa va descopar pe voi, sa astern pe hartie (cel mai des, direct pe interfata aceasta electronica) insiruiri de semne in cautarea apei vii.
Multam pentru apreciere; las poarta deschisa!
Gand bun!