Diana Lorena Țugui

Me High,ma bucur ca ti-a placut,ca te-ai oprit putin pe aici;textul asta e un fel de haz de necaz,am incercat si putina ironie care tradeaza insa tragismul situatiei reale.Incerc si eu sa supravietuiesc si ma intorc la poezie de fiecare data cand imi amintesc ca sunt prea ,,om\'\',ma bucur ca vezi ceva altfel in poemul acesta.
Cu prietenie,
Diana Tugui
ps:da,exista si multe cuvinte aruncate pe agonia,dar exista si poezie de calitate care merita citita

Adriana Barceanu,
-ai retinut polul ala nord de la inceput,credeam ca o sa se piarda pana ajungem la partea nordica a verii,care e altceva decat polul ala imaginat de mine.Dar fiindca e polul din mintea mea si il cunosc destul de bine,pot sa-l caracterizez altfel(de altfel,am si schimbat)
-luna...pai luna pentru ca voiam ceva transparent pentru poezia asta,ma obsedeaza o poezie fara ,,carne\'\',fara noroi,o poezie luminoasa....vreau sa o citesc sau sa o scriu ca sa pot scapa de obsesie...dar inca nu am gasit si nici nu am resursele necesare ca sa o creez:)
-am evitat ,,atata anatomie\'\' de care ziceai tu...mie mi se parea ca suna macabru..dat fiind ca sunt elem minerale etc
-coarda da,vibreaza,dar entuziasmul mai rar,nu?:)
-sa isi dea seama de...da,era o greseala de tastare,ms:)
-tin la aceasta ,,numai o parere\'\' si iti multumesc pentru ea:)

sincer,
Diana Tugui

Multumesc,Dana,ai avut dreptate....a sunat putin ciudat ,,elianul cel aflat într-o pasă dedicaționistă \'\'...e bine elianul pur si simplu:)
cu drag,
Diana Tugui

imi place imagine de inceput,palarii agatate de salcii,o armonie ciudata intre uman si vegetal care imi straneste intotdeuna un sentiment deosebit
Poezia mi se pare de fapt un ritual-de maturizare,de aflare,de indepartare-in orice caz un ritual,sustinut de imaginile ,,inflorate\'\' (nu inteleg legatura,dar imi place ideea)

sincer,
Diana Tugui

Mihai,
Ma bucur ca ti-a placut, o sa ma gandesc la propunerea ta in legatura cu finalul. Iti multumesc.

Carmen-Manuela,
Nu pot decat sa ma bucur de semnul tau care da dreptul la viata poeziei acesteia:)

sincer,
Diana Tugui

Nu un poem despre renuntare,ci unul despre cautarea linistii de dincolo de ganduri,apropierea de lucrurile care exista pur si simplu,eliberarea de frustrari si neputinte.Dar sa fie oare,aceasta,linistea?
,,cred că e vremea să întorc umbra
dintre firele ierbii și să las
iubirea din cuvânt să
rătăcească într-un sân de femeie\'\'
Renuntarea la cuvinte nu echivaleaza oare cu o mutilare a fiintei?
o poezie care aduce sensuri si sentimente,pare-mi-se cu un ton nostalgic
sincer,
Diana Tugui

Intregul incearca sa-si mentina coerenta,desi unele sintagme par ca ii pun piedica,intr-un fel.Uite,mi se pare ca ar trebui sa revii putin asupra textului la nivelul unor formulari:,,pline de lacrimi\'\'(poate e de ajuns un epitet,nu o intreaga sintagma care altereaza putin ritmul acolo,asa mi s-a parut);,, roase de vânt\'\'(ar putea fi roase de altceva,pt ca sugestia sa fie mai puternica);talangile acestea sunt cam..arhaice pt textul tau,la distanta foarte mica de ,,unealta\'\' asta care face parte din alt registru;,,aroma de viata\'\'poate fi mai subtila..adica aroma de ceva care sa sugereze viata,nu sa o numeasca.
Mi-a placut imaginea de final,,cum soarele
scurge lumina din umbre\'\',precum si sentimentul transmis.Nu stiu daca iti vor fi de folos observatiile astea,dar tot sunt de parere ca ar trebui sa revii putin asupra textului.Stiu,usor de zis,greu de facut,doar e vb de poezie.Daca ai vreo idee in leg cu modif pe care le poti aduce textului,ar fi f bine
un semn al lecturii,
Diana Tugui

Desi nici un cuvant nu este patetic,poemul m-a impresionat prin sensurile pe care aduce
Mi s-a parut un fel de metafora,o fabula(cu morala subinteleasa),in care traiesc toate perosnajele Romaniei de azi,dar nu numai
ne trezim deodata ca in poemul dumneavoastra locuieste toata lumea,cu cainii ei(majoritatea),cu tarele ei,fricile,reprosurile,amenintarile,egoismul etc
,,lupta devine strânsă hingherii spun poezii unii chiar cântă au voce nu te băga mă în față zice moș \'\'
,,dar hingherii întind lațul se prinde în el luna
oamenii se grăbesc în oraș sunt aprinse lumini multicolore\'\'

Teama de oameni-caini nu se compara insa cu teama de sine
,,trec pe roșu mă înjură o doamnă dar eu merg mai departe pe zebră
câinele meu sunt eu
mi-e teamă\'\'
cu respect,
Diana Tugui

Nu credeam ca o sa-mi lipseasca ceva saptamanile acestea si totusi pentru mine nu a fost poezie;de aceea ma bucur sa citesc,chiar daca ceva mai tarziu....poezie pt Dana,da,e...din prima parte transpare inca lupta,tonul de revolta,poate chiar repros,viata strabatuta in lung si-n lat,regrete si bucurii....e lupta intre femeia Dana si poeta Dana,o lupta crancena,cu putine momente de apropiere si nici unul de alianta totala,de contopire....sunt doua lumi(sau,poate,mai multe) intr-o singura fiinta...
Finalul aduce o privire mai atenta,ingaduitoare aparent dar imediat ultimul vers arata ca lupta nu s\'a incheiat si ca poate fi vorba de mila fata de cealalta lume a elianului,dar niciodata de ingaduinta....
cu admiratie,
Diana Tugui

ps1:o mica parere subiectiva Dana,poti sa spui ,,imi\'\':D
ps2:Eith Piaf canta melodia asta aproape de sfarsit,deci Dana o admira pe Edith(care a dus o viata destul de tulbure...),fara sa se ,,identifice\'\' cu melodia

Drumul continua spre marginea lumii,acolo unde nu este nici mai bine,nici mai frumos ca in alta parte..acolo e doar mai departe ,,de aici un pas și căderea devine zbor planat
întoarcerea nu e posibilă din ce în ce mai departe realitatea\'\'
aici,in ultimul loc al lumii,doar propriile cuvinte mai pot ataca,pentru ca doar ele mai pot fi intelese:,,nu îmi e frică decât de cuvintele mele strania lor lumină mă vindecă în fiecare dimineață de oameni\'\'.Oamenii,realitatea sunt povesti vechi pe care poetul le aude in spatele lui,in mijlocul unei vieti care continua fara sa tina cont de durerile profunde.Nimeni nu mai poate intelege,pentru ca nimeni nu se uita mai atent ,,nimic de observat cu ochiul liber nimic de cercetat îndeaproape\'\'.Poetul are gesturi obosite si e din ce in ce mai aproape de zbor,,stă poemul nod la o batistă ce flutură alb prin ceața grea și lăptoasă\'\'.
Finalul-mostenire pentru urmasi suna ca un testament al poetului care pleaca linistit la plimbare,sau in orice caz nu are sens sa dezvaluie niste intrebari la care nimeni nu ar raspunde.Se arata atat de obosit,incat oboseala lui devine liniste si resemnare.
Poezie plina de sensuri,dupa fiecare ,,cortina de fum\'\'.
sincer,
Diana Tugui

Da,e adevarat ca motivul ,,avionului de hartie\'\' se regaseste si in poezia ta si in poezia ,,Corturi\'\',dar oricine isi imagineaza propriul lui avion de hartie,iar sensurile se schimba de la gand la gand.Citindu-le pe amandoua,am observat ca poezia domnului Djamal trateaza intr-adevar, tema mortii,dar e o diferenta de viziune.Nu intentionez sa fac o paralela,dar trebuie sa mentionez ca poezia ,,Corturi\'\'contine moartea in lumina,moartea fizica care determina uitarea etc.Dana Banu se refera la moartea ,,second hand\'\',care nu mai e in stare de nimic.Poetul e oricum atat de obosit incat nici sa moara nu mai poate.Atunci,unde e iesirea?Pe un soclu nu poate fi,ne-ai demonstrat deja,poate in moartea generala,intr-o apocalipsa in care sa se desfiinteze viata asta,cu tot cu oboseala si mazgalelile ei.Dar nu se intampla asta: ,,viul din tine tușește strănută o ia de la capăt
transpiră obosește o ia de la capăt și capătul devine sfârșit ză end
dar sfârșitul ăsta ză endul nu e îndeajuns de tragic pentru tine
pentru că vapoarele nu se scufundă trenurile nu deraiază
vara nu ninge la întâmplare și iarna asfaltul nu dă în clocot\'\',poetul e condamnat sa traiasca,sa moara,fara sa gaseasca ceea ce cauta,fara sa implineasca ceea ce a sperat.E o disperare care incearca sa se ascunda in banal,sfidare,gratuitate,infantil,dar totul inchegat artistic.
Finalul ,,tradeaza\'\' sentimentul care s-a tot zbatut printre ,,desfătarea nebunilor\'\', ,,ziua aia ultimă tragică și fără noimă\'\',printre reverente si salturi mortale.Storci tristete si oboseala din poezia aceasta,ceea ce nu poate insemna ca ,,scrii slab\'\'.
,,Infantilitatea voita\'\' din ultimul vers cauta,probabil,o solutie,desi ne sugerezi ca nu mai exista nici una:,,unde ești tu depărtare a mea în ce cartier locuiești
ia-mă cu tine în zbor avion pe un cer de hârtie călător\'\'
ps:as renunta la avion din ultimul vers,ca sa fie mai subtil,dar daca tu vrei sa pastrezi simetria(pe care am obs si la vara si iarna),nimeni nu va avea nimic impotriva,nu?:D
Sincer-sincer,
Diana Tugui

Mai intai,imi cer scuze ca vad acum comentariul dumneavoastra(nu mi se mai trimit confirmari pe e-mail de la agonia.com).Acum nu pot decat sa va multumesc pentru atentie si timpul acordat.
Cu drag,
Naida

Un final din care transpare sensibilitatea,imaginile olfactive trimit la cele vizuale,sensurile prime la alte sensuri...,,mirosea a verde crud. mirosea a primăvară. întotdeuna M miroase a primăvară. revin la ea când mi se face prea toamnă când mi se face iarnă. revin la ea din absolut toate anotimpurile\'\'.
Pentru acest final,textul merita citit.Daca ai mai insista putin asupra primei parti,textul s-ar recomanda singur drept ,,poezie\'\'.Imi place aici ca spui lucrurile simplu,o simplitate lirica pentru care merita sa citim.

sincer,
Diana Tugui
ps 1: de ce subtire ca o trestie?Comparatia e previzibila si vrea sa ucida textul.
ps2:,,ochii ei\'\', ,,privirea ei\'\'(daca vrei sa fie poezie in cele din urma,ai putea zgudui putin exprimarea aceasta:P)
ps3:Ma bucur ca am descoperit o poeta:) (ma refer,bineinteles,si la alte texte ale tale)

Da,suna linistitor si feeric,exact ca o poveste.Sensurile se desprind ca esarfele pe care le aduci,vaporos si inmiresmat...
cu drag,
Diana Tugui
ps:Poezia imi da o senzatie de zbor,de vis si cred ca Dana Banu scrie poezii ca si cum ar respira

Nu e nimic ,,greu\'\' in poemul tau,nu sunt cuvinte-pietre si in acest moment chiar am nevoie de un poem ca acesta,linistit si senin,melancolic-da,dar nu patetic, incarcat de sensuri si calatorii spre ,,luna ta cea rotunda si neagra\'\':)
sincer-sincer,
Diana Tugui

Maria(pot sa spun asa?nu vreau sa cad in penibil spunandu-ti ,,dumneavoastra\'\',nici sa va jignesc spunandu-va ,,tu\'\':D),
m-a bucurat faptul ca ai trecut pe aici,ca ai lasat un semn,ca esti de parere ca merit o stea (sa nu fie prea intuneric in universul acesta) si mai ales ca ai inteles.Da,este un poem-viata,pleaca de aici si se intoarce aici,in viata asta care ne stranguleaza ,,gratios\'\',cum imi place mie sa alint haosul in care se tarasc oamenii sec XXI.Multumesc.
Angela,
Schizofrenicii astia nu sunt neaparat bolnavi,am foarte mare grija cadn folosesc cuvantul ,,nebun\'\',la urma urmei nu inseamna doar cel in camasa de forta,ci mult mai mult.Partea care ti-a placut cel mai mult:) este scrisa asa,dintr-o rasuflare,intr-una din crizele mele in fata anormalului,a insensibilitatii.Multumesc pentru ca esti atenta.
Cu drag,
Diana Tugui

Ioana,
Ma bucur ca ti-a starnit interesul, sper sa vezi si cartea,se citeste usor si e interesanta:)

Mihai,
am mai ,,editat\'\' pe ici pe colo sper sa fie mai lizibil asa, oricum e bine ca ai trecut pe aici
ma descurc mai greu cu tastatura si cu regulile de ortografie, dar te ingrijesti tu sa-mi aduci aminte regulile siteului:D

sincer,
Diana Tugui

\'cand

De obicei,ma impac bine cu vorbele atunci cand vreau sa exprim, sa..,,tip\'\',dar acum nu-mi mai ajung...ce pot sa spun..va multumesc..pentru sugestii,pentru incurajare,pentru intelegere,pentru aprecieri si mai ales pt ca imi sugerati ca nu e totul asa rau:).Va multumesc.
sincer-sincer,
Diana Tugui

E foarte greu sa scrii despre adevaratele poezii fara sa-ti spargi capul,fara sa te ciocnesti de aplauzele pe care vrei sa le dai sau reverente sau piruete(cum obisnuiti sa spuneti:) )si sa consati ca totul e deja facut inainte.Toate astea o sa le fac in gand,ca sa nu supar cu texte lungi si care ar fi perfecte daca din ele ar lipsi cuvintele.Nu pot da citate,pentru ca imi place toata poezia,imi place de asem stilul ,,Oana Banu\"(cum s-a spus deja:D)..as vorbi putin de senzatia pe care o lasa poeziile dumneavoastra si anume aceea de cautare imbulzita,neliniste resemnata...interesant este ca nimic din toate acestea nu aduce haosul...
Cu admiratie,
Diana Țugui