crivăț de ieri

Imi place poema. O relationare om-ciine, pe fondul atmosferei de iarna si asteptare. Hingherii spun poezii, ca o revenire a linistii interioare, liniste ce nu mai vine in tumultul vietii.
LIM.

Dragă Ioan
Pentru mine este foarte important gestul tău.De câte ori mesajul pe care îl încerc ajunge acasă înseamnă că sunt acasă.Îți mulțumesc pentru primire.

Desi nici un cuvant nu este patetic,poemul m-a impresionat prin sensurile pe care aduce
Mi s-a parut un fel de metafora,o fabula(cu morala subinteleasa),in care traiesc toate perosnajele Romaniei de azi,dar nu numai
ne trezim deodata ca in poemul dumneavoastra locuieste toata lumea,cu cainii ei(majoritatea),cu tarele ei,fricile,reprosurile,amenintarile,egoismul etc
,,lupta devine strânsă hingherii spun poezii unii chiar cântă au voce nu te băga mă în față zice moș \'\'
,,dar hingherii întind lațul se prinde în el luna
oamenii se grăbesc în oraș sunt aprinse lumini multicolore\'\'

Teama de oameni-caini nu se compara insa cu teama de sine
,,trec pe roșu mă înjură o doamnă dar eu merg mai departe pe zebră
câinele meu sunt eu
mi-e teamă\'\'
cu respect,
Diana Tugui

am parte văd de ce e frumos.am parte de o întâmplare în care.eu încă am parte.mulțumiri diana