Jurnal
M e înaltă
M
1 min lectură·
Mediu
M e înaltă. nu știam până acum. îmi imaginasem că e subțire ca o trestie. îmi imaginasem ochii ei albaștri dar nu știam că e înaltă. nu știam că aș putea să îngheț sub privirea ei. nu știam asta.
azi M mi-a dat visul ei. l-am luat și am plecat.
M a rămas înaltă și tăcută oarecum clorofilică în vaza ei. m-a salutat ca o salcie. m-a salutat ca un fir de iarbă. mirosea a verde crud. mirosea a primăvară. întotdeuna M miroase a primăvară. revin la ea când mi se face prea toamnă când mi se face iarnă. revin la ea din absolut toate anotimpurile.
013.579
0
Pentru acest final,textul merita citit.Daca ai mai insista putin asupra primei parti,textul s-ar recomanda singur drept ,,poezie\'\'.Imi place aici ca spui lucrurile simplu,o simplitate lirica pentru care merita sa citim.
sincer,
Diana Tugui
ps 1: de ce subtire ca o trestie?Comparatia e previzibila si vrea sa ucida textul.
ps2:,,ochii ei\'\', ,,privirea ei\'\'(daca vrei sa fie poezie in cele din urma,ai putea zgudui putin exprimarea aceasta:P)
ps3:Ma bucur ca am descoperit o poeta:) (ma refer,bineinteles,si la alte texte ale tale)