Diana Iepure

Dați-mi voie sa fiu patetică. Știu că nu mai e la modă patetismul. Însă, cu cît e mai demodată și nerușinată pornirea cu atît e mai tentantă pentru o excentrică de felul meu. Așadar, bătăi sporite de

își piaptănă în fiecare zi coada stufoasă și-o pune pe bigudiuri și-o pulverizează cu sifon și-o aruncă cu dibăcie peste umar ca pe-un fular haute couture și merge la terasa din parc

eu am un prieten snob excentric guraliv plin de sine el citește mai mereu citește pe nerăsuflate biblioteci întregi de poezie el ar citi și de pe tăblițe de lut scrieri cuneiforme mâncând

Cocoțată pe umerii lui, îmi bălăbăneam picioarele încălțate în niște săndăluțe roșii, cu baretă. Cam decolorate și nițel roase în bot. Mă bucuram că e noapte și că el nu vede asta. Îl țineam de gât

http://www.basarabia.haos.ro/

își inventa iubiții cu atâta har încât îmi venea s-o cred pe cuvânt o țineam de mână mai mult din milă iar ea îmi povestea încântată cu lux de amănunte “tot” și încă ce frumoasă era păpușa

omul ăsta e nebun e cel mai nebun dintre noi nebunii și îl iubim și îl urâm și îl batem amical pe umărul crispat de dezgust E de–al nostru și ne e străin e bolnav îi cade mâna

mi-am înmormântat păpușa sub o viță-de-vie i-am fost mamă bocitoare gropar am dat de pomană copiilor din mahala rochii și fundițe am mâncat la praznic boabe răscoapte de poamă

gândurile negre ca muștele de august pișcă rău ne apărăm de ele cum putem fluturăm din cap ne tragem cu palma peste frunte fâlfâim din gene ne conectăm la tot ce mișcă la rețeaua de curent

cât de mare m–am făcut peste noapte nu mă încape patul mai tăiați–mi din zile din carnea care mă doare din șansele ratate din iubirile pierdute din nopțile dormite buștean sunt prea

“Iată robul cum zace cu șira spinării în formă de potcoavă ( nu crede nici el că–i aduce noroc”)– zice Em. Galaicu–Păun în poemul său “Cel bătut duce pe cel nebătut”. Da, îi ducem pe cei nebătuți, îi

eu sunt de stil vechi demodată rătăcesc acum într-o lume paralelă a viselor împlinite îmi place să port la gât sărutări mărgele țigănești și în părul meu făcut roșcat cu de-a sila flori de

Miros de brad de portocală și de cafea amară în casa mea pustie care nu–i a mea din televizor femei elegante în rochii haute couture îmi urează la mulți ani și cântă de dragoste le

mi–am zis că nu mai scriu un rând nici în gând nici cu limba pe cerul gurii nici cu mâna ta pe sânii mei poeme de–o noapte mai bine îmi uit trupul pe–un scaun jerpelit din troleibuzul 24 și fug