diaconescu diana

Uneori aud cum vorbim pentru că Tu Fără să deschizi gura, Iți deschizi sufletul! uneori aud cu răcnești Disperat după mine Dar te opresti apăsând clanța ușii Celei mai apropiate. Uneori iți

îți simt sunetul mișcării, după pașii ce mi-i lași. îți sun zâmbetul să-l răfoiesc când îmi dai voie să-l iubesc. îți caut mirările, și mă acopăr cu ele, până târziu, până la

astă noapte am visat ca îmi tăiai lumile: în două: pe-o coală de rouă îți asezai tacticos , iluziile. și inimile noastre amândouă le păzeau . astă noapte mi-ai tăiat lumile cu un cantec

Mă iubești nu-I așa? Mă întreba în fiecare noapte privirea ta verde, Invelindu-mă cu trupul albastru de la soarele Dragostei. Tu…. Mă iubesti nu-I asa, Mă intreba în fiece secundă, privirea

m-am învățat să pierd, fir-ar să fie m-am învățat să pierd, nu-i bine! oricâte vise iluzorii are un om , unul e sigur cel real, e visul bun. ești Tu,, ori altul, dar Există. Am

mi-ai zis odată că visele imi vin de la tine și te-am crezut. De fapt, am crezut tot ce mi-ai zis, ca niciodată. ca pe vremea aceea când eram copii. mi-ai zis odată că visele –mi vin de la

mi-a plouat pe gândul tău azi noapte și-am visat urât! mi-a plouat în suflet și am simțit. am simțit cum tremuri de șoapte… azi, te-aș fi dorit. am visat morți și mult sânge azi…m’aș fi

inima mea: inima e-albastră, ea e cusută cu ață verde.... inima mea, poate să și vorbeasca dacă vrea...ea inima mea e o spinare întoarsă spre trecut în lungi pleoape cenușii prelungite peste

mi s-a facut dor de tine! asta-i tot. de ani de zile încerc să te regăsesc în jur si calm mă prăbusesc obscur. probabil pană\'ntr-o zi... când mă voi regăsi sfâsietor în pieptul altcuiva

mă simt un cuvant rostogolit până la rouă ieri te-am mințit și azi îmi plouă infinit mă simt un uriaș măcel de floare o palidă culoare de bazalt căci te-am iubit sau încă...te iubesc c-un

gânduri tomnatece In toamna asta tu-mi pătrunzi In sânurile muribunzi Si’ncalți dureri Incalți , inunzi Pe suflet mâna mi-o afunzi Si-mi taci de nedorit de mult Când șopotul De calm

Immm… ...toamna asta…. Seamană cu tine Revine In zbaterea de aer Dinspre tine către mine … Căci toamna asta seamană cu tine! Se va pastra, Sau mai revine? In frumusetea ei cerească E un

încumințire... Mă‘ncumințesc Privindu-ți râul pornirilor, Si nu-nțeleg… Pe ce criterii’n viața ta Femeile s-aleg… Mă‘nzăpezesc pornirile’n afara sufletului Si nu’mi

te..iubesc, și păstrez asta doar pentru mine. nu știu cum să îți spun nu știu cum să mă misc printre culorile stropilor rămași pe trotuar! nu te cunosc bine te intuiesc doar... te

De ce n-aș fi De ce n-aș fi un timp Interogat, De zeii din Olimp demult acreditat? De ce n-aș fi o vreme Cu viscol și cu ploi… De ce n-aș fi culoare? sau... palmă între noi ? De ce n-aș fi

pornire... Îmi vine să-mi umplu Genunchi de nisip, Pe străzi paralele Pe străzi de granit. Îmi vine să-mi frâng, În glasuri de miere, În unde de dor, În bucle de fiere. Îmi vine să-mi

iartă-mă... dă-mi drumul la suflet și iartă-mă... ia-ți urma sărutului de pe visul meu și dă-mi tâmpla înapoi... parcurge-mi zâmbetul cu simple mirări și lasă să-mi ningă timpul cu fulgi

câteodată.... câteodată mi se elibereaza spiritul de apăsări... și zbor câteodătă peste imense mări... iar uneori sufletul îmi este atât de greoi și nins cu totul, și cufundat în mult prea

dacă nu te-aș fi întâlnit, mi-aș fi dorit să sufăr... dacă nu te\'aș fi recunoscut aș fi inteles sa fiu pedepsită dar dacă... nehotararea ta... e reală, atunci eu pot suferi în

gând ce fac oamenii în singurătate? dospesc. dospesc gânduri singuratice despre cum or să fie ei când vor ajunge\'n vazul de neiubit al lumii. despre cum or sa vorbească, or sa se

dimineață de toamnă azi... m-am trezit să dorm mai departe, așaaa... deodat\' cu zgomotul toamnei, neînnoptat în șoapte nelovit de moarte nesecerat! azi... aș fi vrut să stau mai mult

îți simt mușcând în gol seninul umblatului cu suflet gol îti simt în sânul meu veninul de pas domol... îmi simt suspinul fara ocol... sau poate doar, te simt pe tine fara de dor.

vreau să umplu somnul tău cu cireși înfloriți cu castani arși de dogoarea nopții, vreau... să mă arunc pierdut în rău cu caișii nopții\'nrăiți de zâmbetul, culoarea, de... irisul

Am obosit întâmplător, Trecând prin dreptul inimii tale… mi-am zis să cobor să văd ce mai faci. Inima ta era îngrozitor de tăcută și tristă și plină de tot felul de zgomote prin