diaconescu diana

Un pumn strâns Un sărut copt, Un pom aprins Un măr rostogolit în gol O ușoară ningere pe umeri Un simplu gest Un simplu gând O inimă atinsă de îngeri o aripă din tine atinsă de-un cuvânt

îmi plouă în iarnă peste suflet, îmi plouă în suflet peste imaginea ta îmi cânt o chemare peste golul din noi, când implori, goluri și nori și noroi.

Mâine O sa nasc ecuatorul Intre lumile mele Si ale tale Mâine O sa nasc o idée De nou inceput Mâine O să –ți caut zâmbetul pe trasee De lut! Mâine o săă cădem de-acord Că iubirea-I o

am , o decupătură de fluturi pe suflet am o zi nebănuit de frumoasă, peste care a nins încet. am o urmă a pașilor tăi pe gânduri și senzația că îmi esti cel mai aproape dintre

da, mi-am inventat auzul cu clipa asta sudată fără-ntrerupere de ea! da,mi-am inventat starea aceea de nor ca să îmi sparg lucrurile fără tulpină fără arce colorate și vise. da mi-am luat

dacă..cineva m-ar mai lua în serios vreodată nici n-aș indrăzni sa spun cat de jos mă simt, și cât dela capătul puterilor. dacă cineva m-ar mai lua în serios vreodată nici nu m-aș mai

Mă întrerup în rouă, Mă întrerup când plouă Mă întrerupi tu când taci Când mă umpli și m-ataci Cu șoapte cu-ntuneric Cu ploi ameteoric, Căzute peste noapte Pe vorbe și pe șoapte, Cu cai și

Uneori mi-e somn. Uneori mi-e soare Uneori îmi ies pașii afară din sandale Uneori…îi trist Uneori întuneric Uneori te doresc uneori însa nu uneori îmi place ceața asta deasă… neclaritatea

îmi plac cărările din tine mă duc către mine negreșit iar dacă-ți urc prin gând străine pornirile ce nu m-aduc la tine, să știi că voi învinge valul potrivnic, rău și ucigaș.... voi frânge

m-am dus până la capatul interzis al speranței după idei! și traficul nebun al bătăilor de inimă mi-a sugrumat imediat zborul. m-am dus până la capătul nebun al speranței... după o

m-am trezit dimineață cu lumina din părul tău la mine \'n odae. era încă\'ntuneric și la mine în noaptea mea adâncă era încă văpaie. m-am trezit dimineață cu lumina din gândul tău la mine

Imi vor cireșii umbra ta fără de soare Imi vor inima, ecourile tale Fără de-ntrebare Imi vor auzul,văzul Cristalele, din somnul tău pribeag Si un cuvânt În pumnul Plecării noastre-n alt

n-aș vrea să te pierd... nu acum, nu așa! n-aș vrea să mă trezesc dimineața fără gândul că exiști... îndrăgostit pe undeva de cineva... n-aș vrea să te pierd nu acum, nu așa!

îmi plac căutările de tine îmi plac până și lacrimile știute plânse și ude din lipsa ta. te dor așteptările din mine până cobor în lacrima neprinsă de fruntea gândului tău..

în surâsul tău de-o clipă am frânt trei inimi și-o aripă din mirarea ta de greieri am prins trei pagini de-ntuneric. le-am urcat cu mine-n noapte brusc acoperit de șoapte și l-am dat în

vrei să-ți desenez un surâs? vrei? cu inima mea dătătoare de gânduri frumoase de după plâns... hai să..îți desenez o stea căzătoare-n nisipul amintirilor noastre...de când eram copii și

poate că așa mi-a fost dat! să te caut zilnic și să nu te găsesc în mii de întâmplări să nu te regăsesc să nu mă regasesc nici eu fără haina privirii tale fără învelișul blând al imensei tale

Lumina ta Lumina ta , crește odată cu dimineața O spânzur de buzele mele și-o pierd Intr-o vitrină de vise,, O plimb mai întâi într-un tramvai Cu oameni grăbiți dimineața… Lumina ta….o

te-au tăiat lumile în flori portocalii ți-au tăiat culorile în dungi neprăbușite, aurii ți s-au scos limbile ceasului amestecat în van cu timpul, ți s-au depășit limitele, anotimpului

Nu stiu dacă Ti-ai putea asculta mâinile Uitându-se la mine Si întrebându-mă ce să fac Nu stiu dacă- Ti-ai putea Estompa rândurile Scrise pentru tine Pe-o scoartă de copac Nu

am o stare de tulpină ruptă de la radacină am o stare de tăcere ruptă de la înviere am o stare de podea ruptă, din mișcarea ta. am o stare de felină prelingându-se calina; în suspans,

Aș vrea să ning un anotimp cu tine Aș vrea să ning, să număr ploile Prin gândul tău Rămase... Fără mine. Aș vrea să umplu cântul tău De ploi senine fără ghețuri și fără