diaconescu diana

(frigiderul de vise) Îmi iei inima periodic, Și-I zâmbesti! Îmi iei căușul gândurilor…. Și-mi țesi pașii cu leucoplast În noapte. Îmi iei șoapta De marginea pasului Către tine.. Și o

m-am prins…gata! de la tine vine lumina! lumina mea! m-am prins…gata! din umărul tau țâșneste culoarea culoarea de stea! m-am prins și m-am oprit din stingere și mi-am oprit gândul pe

eu, un dor încet de tine fără nor. tu o dorință neînchipuită de alegeri, albastre toate de nicăieri. noi... nimic concret doar o stare de dute-vino...

Iubirea e o cămară Urâtă-n care plouă… Cu frig și multă ceață…. Atuncia doar când cineva lipsește! Iubirea...e o călimară Din care Inmuiate-n cerneală Doar Două inimi pot scrie Pătând cu

mă întorc în păcate, agonizând încet mă întorc în trăirea ursitelor de plângeri. mă intorc în crispate gesturi de vată mă întorc și-o să spargem uristele la îngeri! mă întorc... și-o să

îngerii au căzut peste șerpi, și i-au vindecat! le-au dat din inima lor culoare, le-au dat aprinderea adevărului, și multă, multă ființă le-au dat! și da, acum... pentru ca asteptăm

știi ce mi-ai făcut? m-ai oprit din căutare! tocmai am ramas agățată pe-o stare fără de gând... c-o amplă culoare! tocmai m-ai lăsat fără cuvinte. mi-e inima plină, c-o miere

Vreau un racord peste suflet Să îmi dau inima la o parte Si să te văd! și…în secțiune asa… Să îmi dau seama… De seva care mai curge prin ea! Vreau o respiratie artificială Prin gânduri Ca

dimineața din tine îmi tace gândurile. dimineața din tine îmi face cuvintele senine, și mi le coase cu un gând. un gând absolut, despre adevărul din noi. dimineața din tine, îmi place

azi, am un pas stâng, un umăr verde și-un măr gând azi...am o ușoară privire\'napoi pe culmea de gene lovite și moi azi...am o cădere, ușoară și stângă în inima dungă în gândul noroi!

Stâng…e umărul tău pe care plâng, Stâng e pasul cu care pășesc înainte Stâng….e structurat abisul dintre mine și tine… Stâng e compasul inimii In care-mi pastrez un décor pentru mine!

nu mă pot apropia de pământ până nu te naști. nu mai pot apropia vreun cuvânt până nu -mi copii zâmbetul tău să mi-l lași! nu mă pot apropia de stările tale fără urme de pași. nu îți pot

sunt... un singur pas spre tine sunt un singur pas spre vis sunt o singură privire dinspre tine... spre abis. sunt o aripă întreagă de surâs și-apoi de vis, sunt o îmbratisare pală de

Nu mai pot să dau inapoi De mine însămi Asta trebuie să fiu Eu! Si atât! Nu mă mai pot ascunde De tine însuți Cu noua mea paloare Din obraji… Iar tuu Nu tu…nu te mai poți coborâ Din

pic,pic, pic, plouă cu cerneală-un pic, alb albastră, picurat-pictată peste visele de vată. în stropii mari de ploaie un curcubeu în arc îmi ține visele proptite să nu cad. un curcubeu

O să O să mă ascund Intr-o groapă de gând O să pierd . O să- mi pierd speranțele Pe rând. O să-mi sparg auzul, Să nu mai simt, Si să presimt, Gândurile tale. O să dorm. O să adorm

sunt, un câmp nins neatins, cu gânduri albe, dinadins... căutând zilnic capătul inifinitului. sunt, din când in când, un pas ezitând la inima răsăritului… și mai sunt o umbră spre

Am un gând încercănat Aplecat Peste povestea unui rând.. am un gând în culoare, în artificii ‘n splendoare, oof, și da… am un gând bogat!

Fericirea din tine Fericirea din mine… Esti tu și atât. Zâmbetul tău Desenat pe inimă In forma de culoare, E un sunet mai mare Un sunet colorat. Fericirea din mine Esti tu, Cu gândul

Imi dau voie La fericire Imi dau voie să cad în înalt Imi dau voie să risc In iubire Imi dau voie Să fur Azi Un tanc cu iubire. Sa fur un asfalt plin cu pași De-îndrăgostiți. Cu priviri de

m-am potrivit: m\'am potrivit privirii tale-o vreme și te-am simțit cum cauți, cum mă vrei. m-am potrivit ironic și alene scânteilor, din ochii tăi. m-am potrivit și-n suflet și ca

sunt un gust de scorțișoară, amară, cu gust de culoare din inima ta. sunt un gust din adevarul tău picurând peste suflet sunt...un fum de praf peste suflet plutind...peste norul zilei de

mi-aș vinde dimineața să fiu cu tine și cu zâmbetul tău mi-aș vinde culorile , ideile pentru un pumn de zahăr brun împrăștiat peste cărbunii încinși ai inimii tale din zori. mi-aș vinde

vreau să trăiesc frumos în pânza gândului tău melodios uneori încărcat de lumi grele ades... vreau să trăiesc în muzeul stărilor tale de vis când îți cântă gândul către o\'mbrățișare cu