diaconescu diana

aș păși încălțată pe surâsul tău aș sta așa din mirare în mirare așfințind tematic sau curgănd a șoaptă, lângă sufletul tău. aș muri de doruri și aș păși încet fără să te tulbur... fără

sunt un nor rătăcit deasupra ploii tale de stele împletite adânc cu noduri pline, lipite de iele sunt un nor îmbătat de lumina din râuri sunt nor lăcrimat de pustiuri si lauri! sunt un

e ciudat cum... mă trezesc eu uneori... cu o ciudată nevoie de tine cu o ciudată.... nevoie să mă ajuți să zbor! e ciudat cum îmi frângi tu interioarele viselor, uneori cand îmi

sunt... sunt un nod desprins de la cravata ta din zilele de sărbatoare, colorată de privirile mele... de uitările mele... un nod desprins din ... inima tăcerii tale de stea coaptă pe la

Îmi spun cuvintele... tot păsul lor~ În palide genuni de timpi nearcuiți și dor... și știu că asta-i lumea lor: de răni, micimi de ofuri..fără saț dar ale mele cuvinte chiar te

dă-mi o secundă... o secundă de-a ta, de care să mă agăț! dă-mi o oră de hârtie pe care să\'mi apun sufletul! dă-mi o urmă de sărut înfrigurat din istoria ta.... ca să pot ca să

Îți strălucesc privirile în părul meu... apusul toamnei imi vine așa de greu... Îți curg în patimi mici scânteietor caișii atator dimineti rencloda toamnelor pustii, recucerind

Te aprind.. Cu toată fereastra Inimii mele, Si te aduc înapoi Pe marginea cuvintelor…. Te răsar în auzul neforțat Al iluminării de dragoste Si te cuprind Pe margine de umbră La

îmi strig zâmbetul în mii de bucăți și te strig astfel! Îmi omor îndoielile în mii de culori și te păstrez astfel... îmi crestez auzul cu soarele numelui tău și...

Azi.. Am amânat curgerea zilei… Așa ...ușor! In balansoar! Azi… Am supt sângele clipei Până la omor! azi…am repezit Apusul zilei Până la răsărit Azi… Am urcat încă un nor In mine

Iti răscruzesc genunchii Nescrijeliți De idei De doruri Din alte femei Iți întorc senin spatele Si te chem. Prin insăși Clipa asta De plecare Amară Din toamnă! Ce toamnă… Ar fi fost

ești departe nu mai apuci tu pe mine să mă mai strigi... pentru că, pur și simplu... nu o să mă mai ajungi, întelegi?? ești departe! în lumea realitatii? în lumea gândului?? nu știu!

Am să spun zilelor Că toată risipa asta Nu are rost Am să spun norilor Ca toată ploaia asta… Nu mai are nici un rost Și am să mai spun Inimilor, dar tuturor inimilor De pe toată planeta

Îmi strâng penele înaripate și plânse, dintr-un zbor, Înec cuvintele prinse de pietre și ne-dor Îmi iau zborul și-l sufoc cu ape Îmi iau auzul si il fac iaz și il pun sa sape la baza

îmi plac lacrimile ce curg din chipul meu de dimineață îmi plac..cuvintele nerostite din podul palmei tale

Aș vrea să fii chiar tu distanța mea de la umăr până la inimă... și aș mai vrea să fii tot tu distanța mea în treptele pănă la cer... să fii surzenia \'mi până la uitarea\'mi de

… Să’mi iei zăpada de pe nuferi În zori scăldați, alene … suferi. Si’n miere scuturați , În ruperi…de mormânt… De greutatea zeilor încununați, Îți sufăr scurt, Primejdia

De ducere… Mă duc, Lăsându’mi picioarele Dinapoia viselor de miere…. Mă duc… Să-mi usc șoapta La răsăritul Zilei de mâine Mă duc… Să-mi ud viața… Plină de mistere Din pâine… Si

cred, că te iubesc ca atunci când băteau clipele extrem de lungi, în aplecarea lor peste urechile iubirii. cred că te iubesc ca atunci, când nimic nu răzbătea dincolo de șoapta ta când

prea devreme probabil.... Probabil… Ne-am cunocut prea devreme Probabil eram prea noi Si nu ne-am putut transforma unul în celălalt Probabil, am fost atât de ecoul tău eu și ecoul meu tu,

Sunt.. Secunda de nisip In orașul interzis Sunt secunda de rouă Pe lacrima ce plouă Sunt…. Urechea de oțel Din durerea către el Sunt O umbră O culoare O brățară de argint Pe umărul

Venire mi-a venit să imi apropii urechea de pământ și să privesc la stele în apă, și arzând să plouă peste ele… cu scoci cu pești și cu nisip turbat cum de-a mea viață am uitat. să