prinsesem tunet în puls. pașii descărcați în pământ fraged mi-i limpezea ploaia. dimineața aveam luna pe stânga și soarele pe dreapta. de parcă s-ar fi înțeles să nu renunțe - \"no matter what\" - și
iubești oamenii cu toate strâmbăturile lor
prea sentimental patetic
abia am învățat cum să te strig
într-un cotidian iritant poate
vârsta nu-ți mai spune nimic
săgeata se trage doar
nu știu când a început baiatul acesta să-și fie profesor ajustând lecțiile primite cu propriu-i simț copilăresc. s-a răsfățat crezând că ceea ce-i place e cel mai bun lucru de făcut și n-a avut cine
cum să știu ce fantome îmi bântuie spiritul
de ce am primit neliniștea celor învățați
când neputința-mi sufocă tot ce-i frumos și grandios
ce duh urzește cu mine
tristețea că nu pot fi
îmi sunt străine stelele
pe care le-aș săruta
a nu știu câta oară
înainte de-a se face nevăzute
înainte ca firmiturile de lună să se afle
în fața cocoșului ce strigă zorii
îmi e străin
de ce aș turbura eu penele toamnei
când ele sunt purtătoare
de vapori însângerați
în voia lor fiu
aproape de parcul florilor stau
parcă aceleași petale de lună se răzlețesc
peste
mi-am lăsat sufletul să deslușească conturul lucrurilor
odată cu zorii
îmi erau mici mâinile
cu ele îți mai scriam
cu alte brațe inima
pipăia forma dimineților tale
tu străină erai pe rugul
azi nu m-au sunat prietenii să-mi spună că le este frig
că ar trebui să strâng în pumni orice vijelie până-mi iese pe ochi lichefiată
întrucâtva îmi sunt prieten eu și-aș vrea să reușesc pentru
Imagini de brațe-n gât pe picioare
câțiva extratereștri
fără organe nici durere bucurie
la plimbare în spațiul oval.
Silueta-i o tehnologie prea veche
un tango la pick-up.
mituri și viața de-apoi
văd zeii tăi
iubito
sunt viu când m-amăgesc
ca un cameleon sub soare
fără confortul de a fi curat
dacă te va durea vreodată
atunci am să-ți sărut cotul
cu vinovăția
rami, fratele meu, zi-mi despre maryland, despre virginia, sau unde ești
aici e și noapte, e și frig, mă simt tăiat din brad, sunt prieten cu lupul
(i-am adus raza căzută a lunii, cândva)
se
când scăpa din casă cu medalionul întors pe partea striată
o iubea vecinu' din păr în păr până-n dinți
câteva zile pe an am fost câine obișnuit
sterilizat iubit premiat
dragostea se bucura
de undeva susurul mării
îmi chema pașii într-acolo
și s-au dus
cum talazurile
valurile nu zăbovesc niciodată
pe diguri răsună cântecele pierdutelor sirene
pescărușii străjuiesc castele
azi a murit o pisică neagră
o țestoasă a plâns
câinii sunt și ai lui dumnezeu
păzesc îngerii aceia rotunzi
bicolori asemenea bilelor de la loto
în timpul extragerii
o țestoasă a plâns pe un
îmi pare că nicio învățătură nu mă poate ajuta să depășesc spațiul acesta nesfârșit
în care timpul este o formă de viață invizibilă, captivă
nevăzătorul folosește ochelarii \"hubble\" să
Mă ții de mână nu-ți pot deosebi alura
negură de culoarea hainelor la modă
la capătul brațului teama de ieri de mâine
din piept se desprinde îmbrățișarea.
Banal te iubesc fară lumânări
miroseam a lut, cenușă și ceară
lumea întreagă era din ciocolată
iar eu aveam câteva boabe false de cacao
în poleiala orbirilor mele străluceau lingouri uriașe -
oricând poduri către alte
se făceau excursii cu elicopterul
(un fel de gadgeturi erau oglinzile pe verticală)
de multe ori prindeam loc pe trepte/ liber
așa bănuiam că-s mulți nu mi se spunea niciodată
priveam înălțimile
Ia-mă din colțul acesta de rai fără îngeri
unde sunt țintuit
cu parfumuri euforice.
De dor să curgă literele
poeziilor de dor
în cor
îndepărtate de izvor.
Scoate-mă din oceanul negăsit pe
vorbesc în neștire
uneori despre oameni
care mor mai repede decât fluturii
le citesc în antene, desenez flori ofilite
ce trist, ce trist
am îmbătrânit
parcă nici uitătura nu mai e a mea
nici
DM