luciul unui con

îmi pare că nicio învățătură nu mă poate ajuta să depășesc spațiul acesta nesfârșit în care timpul este o formă de viață invizibilă, captivă nevăzătorul folosește ochelarii \"hubble\" să descifreze alfabetul infinitului cerșetorul cu ochii înroșiți de grindină speră că lumina semnifică mai mult decât un astru ce ar putea fi de partea cealaltă a găurii de vierme și în nebuneasca-i încrâncenare strămoșii ridică pumnii încleștați din țărână, Iisus resimte piroanele în răni ca pe-o rugină pentru muribund cerul nu înseamnă doar soare, lună, stele înseamnă tot ce pământul i-a refuzat vieții plină de genuni quarcuri de cod cosmic despică tăcerea dintre cruci nimburile celor striviți sub pământ se unesc cu saturn pe vecie poate că dincolo de întuneric un extragalactic se aseamănă cu Dumnezeul nostru poate că sunt momente însumate în conștiința unei om când aceasta se respinge pe sine identificându-se într-atâtea care și-au răstignit creativitatea în lagărele vanității - galop cerbul aleargă la întâlnirea coroanelor între clipiri ochii lui se despart de trupul care i-a avut cel pierdut se-mparte în dezacorduri înainte se sare-nspre câmpie, - deal, - munte în golul dintre unul și celălalt - aer și praf îndeajuns să te pierzi printre oameni mai există subtanță în dragoste și dorința soră cu iadul este-a colo