supă cu spanac

mă piteam în acea arenă printre eroi sau printre leșuri cu cercei de bronz pe lamă au crescut petale de trandafir și de sacrificiu nisipul incandescent se revărsa din gura șarpelui strecurat în clepsidră (aur-ra, sensuri, pietre și meteoriți - căutători de miraje) o ultimă uitătură își sorbea sângele împrăștiat să întregească moartea apoi s-o gonească până-n grădina macilor unde văzul dintâi s-a sustras văzului zâmbind a teatru (o glumă poate fi ca o beție, și se transformă în obsesie: serioasă) în numele fiului - s-a îndepărtat aveam s-o pierd în cruce înainte de a se fi rostit \"amin\" nu mai știam calea intrasem într-un cumplit unghi întins pe drumul cu fum și uși uscate: un purgatoriu fără început și capăt ieșind am văzut-o pe-o treaptă atrasă necruțător de negrul acela care-i vâra cărbuni în sobă (n-aveam casă, parcă totul se-ntâmplase într-un câmp magnetic, când noi am fost de fier)