Daria Darid

Cum vad eu aceasta brazda ? infasoara locurile prin care am trecut/ trait cu un fel de brate materne . miristile vara sunt brazdate pt a pastra inauntru arderea, eventual cenusa . la fel si viata mea , dupa un alt fel de \"seceris\" .

Orice privire pe cer astazi este un fel de copca . niciun dumnezeu cu ochii deschisi .

Domnisoara MCM, va multumesc de trecere . ca intotdeauna, este o placere sa va raspund . O zi blanda .

Multumesc mult editorilor pt aceasta decizie . Sper sa nu dezamagesc .

nu, nu m-am referit la faptul ca v-ati fi \"construit\" parerea sau nu pe alte pareri . ci situatia de fata m-a dus cu gandul la una dintre legile sociale, cum ca oamenii tind sa-si evidentieze parerile/ optiunile, daca sunt, indeosebi, in consens cu majoritatea . in celalalt caz, ei risca sa fie marginalizati, asadar prefera sa tina pentru ei ceea ce gandesc . bineinteles, nu este si cazul dumneavoastra, feed-back-ul mi-a aratat ca m-am inselat . si de acesta data .

D-le Mihai Constantin, ce pot spune ? imi pare rau ca .....

D-le Stefan Ciobanu,
Domnisoara Anca Anghel Novac,

cu riscul de a fi invinuita ca apreciez doar comentariile pozitive, tin sa va multumesc de semnul de incredere .

D-le Liviu Ioan Muresan,
cred ca este mai intelept ca lucrurile sa ramana asa cum sunt . nu-mi discreditez textul, ci doar sunt constienta ca numai mie se adreseaza . ca prea putini il digera . poate e facut de asa natura incat sa-mi ramana mie .

Pe aceasta cale multumesc domnului Liviu Nanu care a tinut cont de rugamintea mea . totodata, imi cer scuze pt tot ce s-a creat aici . Cum spunea un coleg de pe site, o seara blanda tuturor ...

Doamna Dana Banu,

imi cer scuze ca am omis sa va raspund . aveti dreptate .

va multumesc pt semn, va impartasesc speranta ca maine sa fie un text care sa placa .
o zi cat se poate de buna.

D-le Liviu Ioan Muresan,
sa-l indrept ar insemna sa-mi neg sentimentele . poate ca acest text nu-si merita steaua. drept pt care, rog respectuos sa mi se retraga acea stea. nu-mi foloseste la nimic .

Luati-l drept ridicol, mi-e indiferent.

va multumesc pt trecere si semnul despre, cu scuzele de rigoare ca nu m-am inaltat la nivelul asteptarilor dumneavoastra .

D-soara Alina Manole,
ma gandesc ca daca ati fi vazut comentariile ulterioare, nu ati mai fi lasat un astfel de semn generos .
Mai Xiang Mateescu,
mi-a placut comm-ul tau . pt ca a oferit multa atentie acestui text .
1) \"fereastra asta prea torace\"... cred ca ar fi mers formulat \"fereastra asta prea [aici apare eludarea vb a aduce] a torace. n-am dorit sa starneasca atatea tensiuni, am scris doar cum mi-a fost la indemana. sincer, nu spun ca-mi place, ci doar ca prefer aceasta contructie, din moment ce fereastra aceasta a fost, in cazul dariei, cavitatea perfecta pt sistemul respirator si circulator al departarilor dintre cei doi. nu ai avut niciodata senzatia ca vezi obiectele cum respira odata cu tine? ca isi dreneaza prezenta astfel incat sa-ti ramana aproape chiar si atunci cand totul se darama? daria, da. asadar, fereastra asta prea torace e parte din daria. mda, chiar ea, o inculta anonima, are pretentia sa [dez]ordoneze cuvintele dupa pofta necesitatii sale.
2)stiu ca nu-ti place. insa ma indoiesc ca un singur cuvant inofensiv ca \"pleoapele\" ar forma, in alte contexte, o poezie de sine statatoare, fie ea si de duzina.
3)\"sistarea imbratisarilor noastre\" ... hmm... cand am folosit aceasta constructie, m-am gandit la ceva impersonal, ceva ce tine dincolo de daria si iubitul ei. poate un accident rutier sa intrerupa brusc si fara drept de apel acest adapost in bratele lui? da, poate.
4) zidurile amintirilor tot mai erodate\" (\"ochii care nu se vad, se uita\"). poate pana si un zid fi erodat in 91 de vieti? poate. in afara de asta, ce ziduri pot avea amintirile? iti spun eu: unele din tacere, langa fereastra. imi pare rau sa te dezamagesc, insa zidurile maintirilor mele nu au nimic din pachetul beton-otel sau whatever din ce se mai inalta astazi incaperi.
5) \"groapa dinauntrul trezirii mele\" . la ce m-am gandit eu atunci? te-ai trezit vreodata, habar n-am, undeva pe la orele 13.00 pm? la inceput, nu realizezi daca e inca noapte, de aici, de foarte jos unde se afla daria acum, trezirea insasi e o inmormantare. te rog, nu gandi despre anticorpii din textul meu ca ar fi vreo substanta din organism de neutralizat vreo infectie. este vorba de vreun rumegus de uitare. incerci de-tunci sa iei diverse pastile care sa-ti saboteze constienta, prin urmare si durerea. hmm, daria e in proces de vindecare, chiar daca nebunia este tot ce ii este necesar acum. mda, eu pot sapa groapa in absolut orice.ca sa inmormantez in ea ce a mai ramas dureros. sau poate doar din obisnuinta. din precautie.
6) nu vad de ce ar fi fortat \"eu ne uit\". \"ne\"-ul asta aduce in prim plan convingerea ca singura metoda de a-l uita pe el este aceea de a uita si de sine. tu mereu diseci cuvintele sub aspect gramatical si logic? din cate imi amintesc eu, cuvintele ar trebui sa fie un instrument de a transmite si att. iar daca a forta este singurul mod de a transmite ceea ce simte daria, atunci pt mine nu are prea mare insemnatate ce atingere am adus gramaticii sau logicii sau normelor. crede-ma, in situatia mea, prea putine lucruri mai au insemnatate.
7) hmm, oare exista norme care sa-mi interzica impletirea realului cu viata interioara? iti garantez eu ca omul acela care va reusi sa se agate cu mainile de Gratiile tale de Singuratate, clar nu va ezita nicio clipa sa-si infasoare si sufletul de gleznele tale.. asadar maini+suflet= daruire totala, un legamant ce prea putini ii cunosc stransoarea.
8) m-am plictisit/ sau poate nu mai am nimic de zis. orice ti-ar face placere, alege tu.

merci pt argumentare. este o personala. ai folosi de cateva ori cuvantul \"poezie\", n-am facut nici macar un gest care sa ateste pretentia mea ca i-as atribui o astfel de \"valoare\" textului meu.

M-a surprins faptul ca acele \"strambaturi din nas\" [hmm, suna cam aiurea spus de mine] le-am experimentat si eu cand mi-am recitit cu voce tare gandurile . lipseste ceva . nu vad Ce . probabil este vorba chiar de absenta mea atat de.. prezenta mie . de atunci .

multumesc pt semn . si o zi plina de iubire . si de dana,
d-le Ancuta .

am preferat acest \"intre mine si tine\" tocmai ca sa evidentiez ca nu mai poate fi vorba de un spatiu comun, al intregului . totodata, ma gandesc ca repetarile astea obsesive aduc un plus de instabilitate psihica, de \"daramare\" sufleteasca . poate am exagerat . am sa vad ce este de facut .

va multumesc de semn

cu scuzele de rigoare ca nu m-am putut ridica la nivelul asteptarilor d-voastra.....

eu mă gândesc că scriu ...șters . După părerea multor colegi de pe site, patetic . Chiar mă aștept la câteva comentarii în urma acestuia, de confirmare . Ma aștept la orice . Cu toate acestea, nu sunt niciodată pregătită cum se cuvine . Ca să fac față . Am o duzină de sfaturi gen nu da importanță . Sunt bune de nimic . Așa cum și eu îmi sunt .

Poate că ar fi mai bine să-ți revii dar ar fi păcat. Poate ....

Am ținut cont de indicațiile d-voastră discrete . Am ținut să vă mulțumesc de răbdarea cu care m-ați urmărit . Lumea se vede cel mai bine în bălțile de pe strada mea . Un pic mai întunecoasă decât vrea să se dezvăluie . Și un pic prea monotonă . Nu în scris, nu în cugetele noastre .

imi pare rau ca ai interpretat-o asa . azi o singura reactie mai am fata de cele petrecute in jurul meu - si zic eu, una cuminte - de dezgust . inchipuie-ti ceea ce am scris intr-un registru grav, aproape soptit . nu fluiditatea unui text este cliseu, si faptul ca se invoca pe site aceasta lipsa de fluiditate -mai mereu- in cazul de fata, fara sa te sprijini pe ceva concret . as fi dorit sa-ti sustii punctul de vedere, in schimb mi-ai oferit un \"este o personala. motiv pentru care nu prea am sa fac sugestii.\" daca este o personala si, ca urmare, nedemn de ilustra dumneavoasta luminare, atunci poate ca acest cititor al meu ar trebui sa ia textul ca atare si sa nu aiba prea multe pretentii . sau sa ma ajute, sa-mi arate ceea ce eu nu pot vedea . singura diferenta dintre mine si tine este ca eu nu scriu pt cititori, ci numai pt mine . consideri acest lucru drept crima?

claudiu, poate gresesc , insa fac referire la acel \"el\" aici :\"afară - tu. pretutindeni.\" si aici: \"sub coaste
ți s-au dezlipit
câteva crengi de salcâm cu flori cu tot \" . as dori, daca nu este un efort prea mare pentru tine, sa-mi zici unde anume taie din fluiditate, iar eu am sa fac tot ce-mi sta in putinta sa schimb cate ceva cat sa nu [mai] fie deranjant .

draga claudiu, tin sa te anunt ca sfatul tau imi este inutil, din moment ce eu insami am gasit de cuviinta ca acest text ramane la \"personale\" . asta cu \"fluiditatea\" textului devine chiar cliseu, mie nu-mi pasa prea tare cum curge acext text, din moment ce eu insami sunt la marginea mormantului meu, unde pana si intunericul este unul abrupt . din moment ce nu e mare lucru de spus, as fi preferat sa n-o faci . uneori, timpul curge prea repede cand citesti \"personale\" . nu merita . asta ca sa-ti fiu si eu , la randu-mi, de ajutor cu un sfat .

mă gândesc că ai putea fi chiar tu cea care îți fură tălpile, ochii, drumurile, viața, doar cât să te folosești de ele mai târziu .

\"n-o să-ți vină să crezi ce greu e aici noaptea fără tine\" ...

\"ajung la timp înapoi la poartă
întotdeauna ajung înaintea ta. \"

pt că ești în avantaj ? pt că ești cu o linia vieții mai ușoară, cu un somn mai în urmă ? e multă viață în poemele tale ... și-ți iubesc suferința , este una brută , intactă .
un cititor ...

Doamna Nache Mamier Angela,
Atunci când are loc un accident sau în orice altă situație neplăcută, oamenii au prostul obicei de a se zgâia la cel în cauză . O infimă parte dintre aceștia, într-adevăr, își oferă ajutorul . Inițial, preferasem acel verb, tocmai pentru a puncta acest fapt . Am optat acum pentru sintagma afară oamenii își scutură ciorile de sub gene, este de rău augur ... firul se înnoadă cu crengile de salcâm, care, prin cădere, au izgonit adăpostul păsărilor din iubitul meu . în oameni . Nu-mi dau seama dacă modificare făcută este una binevenită, dar cu siguranță sugestia dumneavoastră este una de bun simț și oportună . Vă mulțumesc pentru trecere, a însemnat foarte mult pentru mine .

Domnisoara MCM,
imi place sa cred ca acest text este incadrat la Personale, nu pentru ca ar satisface anumite norme lingvistice/ plastice/ expresive or whatever ce rigid l-ar intemnita strict intr-o anume categorie si numai atat, ci mai mult datorita destinatiei sale terapeutice . Ma folosesc de astfel de texte ca sa-mi revin . Ca sa accept si ca sa merg mai departe .

Faptul ca dumneavoastra ati vazut poezie intr-un astfel de text ma face sa cred ca am schitat ceva ce nu-mi mai apartine , ceva in care se pot regasi lesne si alte fiinte . Acest lucru ar trebui sa ma bucure . Nu am puterea necesara .

Eu va multumesc pentru cuvintele dragute asternute mai sus . Ca intotdeauna, prezenta dumneavoastra ma onoreaza . O noapte cat mai blanda va doresc .

Si trebuie sa recunosc ca suna mult mai bine in poemul dumneavoastra .
Domnisoara MCM, am sa fac tot ce-mi sta in putinta sa reformulez aceasta idee, astfel incat sa nu aduca nici un fel de atingere ultimului vers ce va apartine, va multumesc de atentionare, este una oportuna .

acum as vrea sa va cer permisiunea de a folosi substantivul \"zigurat\" in locul piramidelor, suna foarte bine .

ca intotdeauna, onorata de trecerea dumneavoastra, una edificatoare si binevenita .

Habar n-am cum să răspund acestui comentariu . habar n-am cum să le mai vorbesc oamenilor . este ca și cum aș sta pe marginea patului unui bolnav și brusc totul e turtit întru neputință . din tot acest text, cel mai decent îmi pare finalul . trebuie să fie chiar amuzant cum oamenii se agață de orice (idee, gest, crilă etc.) doar cât să-și conserve verticalitatea (intransigentă?) . oare dacă suntem hrană pentru \"pești\", mai putem spera la reîncarnare? sau vindecare? binecuvântare? se pare că omul este predispus să se mulțumească cu atât de puțin ...

Domnișoara MCM, iată câteva sarturi ce dojenesc direcții de interpretare ( sau cel puțin, la ce m-am putut gândi eu în cele câteva zile de mijloc ).

eu mă înclin cu un salut și vă mulțumesc pentru trecere, a fost una mult prea îngăduitoare .

imi place cum scrii . ochiul tau se dovedeste necrutator de impecabil .
scena in care pisica isi taraste existenta cred ca ar schita destul de just portretul oricaruia dintre chipurile mele printre trecatori ...

finalul este un pic previzibil, si totusi se ridica facil la rangul de teorema . scrii natural, fara complicatii . fara ascunzisuri . fara indoieli .[bineinteles, toate astea sunt din partea unei persoane neavizate . e numai parerea mea] .

poate ma insel, dar cred ca acele puncte de suspensie devin suparatoare, prin repetie . anyway, ele n-au importanta ...

un cititor .

Claudiu,
nedumerirea ta imi spune ca.. te-ai cam grabit :)

am \"rupt-o asa brusc\" pt ca ...s-a trezit? pt ca o inventariere a viselor-luntre sau vasle sau whatever plutind catre taramul mortilor mi-a parut a fi plictisitoare?

dar
uite, daria continua periplul oniricului [daca imi este permis sa folosesc aceasta sintagma] si in viata de zi cu zi (v. continuarea \"filmului\" prin referirea la charoni), chiar daca marturiseste initial ca se simte \"clește
de scos dinții somnului\"...

constientizeaza plecarea si este pregatita sa plece. este momentul cand visele devin realitate :) intotdeauna am vazut in utilizarea cuvantului \"oglinda\" o bucatica de introspectie. aici insa, aduc in prim-plan oglinda retrovizoare... poate pt ca ceilalti [in afara de charoni, bineinteles] nu sunt pregatiti sa o lase sa plece...

claudiu, am sa fiu mai atenta data viitoare.. desi pb ca am multa nevoie de ajutor astfel incat sa pot vedea Eu insami unde textele astea sunt deficitare.

ca intotdeauna, multumesc de observatii si de trecere...

Am citit undeva ca exista arahnide care confectioneaza pungi -false- tocmai pentru a pacali eventualii pradatori, acestia din urma riscand sa devina chiar vanatul... daria se priveste in oglinda, lasandu-se coplesita de aspectul fizic deloc estetic, desi asta ar trebui sa fie un element nesemnificativ din fiintarea sa . pungile de noapte de sub ochi o fac sa-si devina captiva ...

Niciunde-le din ganduri... arata, dupa umila mea parere, inutilul. Poate cumva renuntarea dariei la a se mai gandi la ceva ...

Praful campat pe oglinda vine sa vorbeasca despre starea precara in care se afla daria, \"campat\" spune , la o prima vedere, ceva despre incapatanarea prafului de a se sterge de pe oglinda ... sau poate este vorba de faptul ca daria se raneste foarte usor in aceste clipe... daca stau sa ma gandesc, pana si oxigenul ii pare, uneori, \"campat\" de ziduri... de oameni . Este obosita . Si fizic, si psihic.

Este un text la fel de slab ca si daria in aceste momente . Imi pare rau .
Multumesc de trecere si de observatii...