mim

dimineața aceasta e zimțată puțin aplecată pe spate cât să urci treptele către un alt cer. unul mai mic în care să nu te pierzi niciunde de casă în ultima vreme am tot decojit culoarea de la suprafața tăcerilor m-am plimbat îndelung pe țărmul unui cerc de prăbușiri am închis pentru întâia oară ochii când m-am trezit la capătul celălalt al străzii erați teferi așa suflați în zâmbet de 22k doar eu în cadru în viață mai despicam îngemănarea asta a voastră cusută până-n endoderm am făcut un pas înapoi. în cele mai stranii cazuri eu sunt tulburarea căprui din baltă atunci când îi înfigi un pas neglijent în abdomen și eu sunt geamătul ei fără gură. Dar în momentul acela erați teferi așa sudați unul în privirea celuilalt trebuie să admit fumul de lumânări stinse în noi cu miezul palmei și fumul de țigară ne împătureau glasul genul ăla de durere care te trezește din somn