icoană din plastic

mă opresc la buze acolo unde se înregimentează arătătorul rămășițele impun temperatura țesături dintre cele mai albe sortau oameni compasiune doar pentru cel chemat caron am simțit atunci, anne, căci mergea cu umărul dislocat prin tine eu am urmat să-mi răstorn umbra să răstorn soarele și nu a triumfat intuiția căci nu era despre echilibru acest mers al celei chemate caron cât despre prăbușirea sângelui înapoi în inimă iar tu râdeai în vis, anne, tu erai înzestrată cu această harpă făcută din coaste de fiară am desfăcut atunci umbra am lăsat să cadă dunga aceea de om dezvelea din foiță ochiul și m-am năpustit asupra ta charon rămăsese neclintit ca toți ceilalți oameni de pe margine albi și am putut alcătui sentimentul acela fragmentar că posed