dumnezeu și alte amintiri

lifelover mă întoarce pe toate părțile intrigat că niciun sertar nu-mi deschide gura. observ că lumina are ochi găuriți. că tot așteptăm, îl las să-mi atârne de un salcâm umbra înflorită sub care mă cuibărisem pământ sub cruce. lifelover are obiceiul de a sporovăi destul încât niciun păsăret nu trage la noi. așa aflu că cerul e doar o umbrelă sub care plânge dumnezeu printre noi. apoi numără pe incisivi toate motivele pentru care ar trebui să-mi îngrop gărgăunii ce-mi polenizează gândurile - singurul semn de primăvară. vâră în ochi un alt ochi suferind de complexul unui buchet de floarea-soarelui. mă iau după câte un om, apoi apare fortuit altul mă țin și după acesta până intră în pământ și tot așa. au schimbat clopotul degeaba. și acesta are timpanul găurit. durează o veșnicie să învăț cum se folosesc mâinile la dezmormântat chemarea. mi-l închipui pe bunic desfăcându-și gulerul ori de câte ori intra în biserică.