ziua 3

te coc în pântecul olarului între timp îmi rup aripile cu dinții ca să rămân acasă indiferent de anotimp îmi scot ochiul îl plantez salcie cu care să te întâmpin *dacă stăm să ne gândim oricum am lua-o dă cu minus în loc de lumină, în loc de întuneric dumnezeu ne-a lăsat ochii lui în loc de oameni, brațe în loc de un nume, glasul său ș.a.m.d. din această zi ridic cumpănă îți spun charon, perfecți am fi numai dacă tălpile noastre ar aduce cu niște măturători care îngrămădesc soarele cu umbră cu tot într-un ghiveci de orbi ne dăm seama că suntem pierduți abia atunci un fluture cu becul în brațe ne vânează întregi, numai dacă am fi în stare să nu privim în urmă